Căsătorie din prima (Volumul I) ✔

Capitolul XVIII - "O Familie Unita"

Sheila povesteste:
M-am intors usor, dand de privirea apriga a sotului meu si am inghitit in sec strangand capotul din satin mai bine in jurul meu. Dumnezeule, cu am putut sta asa in fata altui barbat, de fapt nici nu m-am gandit la imbracaminte cand l-am invitat inauntru. Ah, idioata de mine!
Ochii sotului meu ma atintesc fulgerator atat pe mine cat si pe blond si vreau sa ma indrept inspre el, dar incremenesc in loc cu piciorul usor in aer.
-Nici sa nu indraznesti.
Maraie inspre mine si raman in loc cu mainile in jurul corpului, dandu-mi seama ca auzise totul. Cu pasi apasati se indreapta catre scaunul blondului si cuprinzandu-i gulerul camasii il ridica in picioare.
-Tu ce dracu' cauti aici? Parca am fost destul de clar cand ti-am zis ca nu te vreau in casa si firma mea. Ce naiba cauti in viata mea din nou?!
-Fratioare, ce te aprinzi asa?!
Ii replica acesta amuzat si Nik maraie amenintator inspre el.
-Markov, ii pentru ultima oara cand te intreb inainte sa te scot afara in suturi. Ce cauti aici?
Sotul meu replica apasat scrancind din dinti, insa fratele sau izbucneste intr-un ras zgomotos, vrand sa-i de-a impresia cum, ca nu-i este frica de el. Poate nu i-o fi frica, insa stie foarte bine ca nu are nicio sansa sa iasa invingator in fata fratelui sau.
-Fratioare, Nikolay, cat as vrea sa-ti sparg mutra aia aroganta si orgolioasa, dar nu am timp. Tata vrea sa faca o sedinta cu toti asociatii si directorii, si vrea ca tu sa fii de fata. Asta caut aici.
Cu siguranta Nikolay nu este impresionat de primele sale cuvinte, dovedind asta prin privirea sa de gheata si fara pic de sentimente tradatoare. Insa mimica fetei i se schimba atunci cand Markov, pomeneste de tatal lor. Ii da drumul la guler si cade usor pe ganduri, insa revine la acea privire impietrita si-l izbeste pe Markov peste scaun. Cel din urma se impiedica de piesa de bucatarie si cade pe jos lovindu-se cu capul de piciorul mesei.
-Ce dracu'!
Replica acesta in timp ce-si duse una dintre maini la cap. Maseaza un pic, dupa care isi aduce mana dinaintea ochilor. Icnesc ingrozita cand ii vad mana plina de sange si-mi atintesc privirea pe Nikolay, acesta nu schiteaza niciun sentiment si tare mi-e teama sa nu care cumva sa se omoare intre ei.
-Asa, vino aici. Am aflat de ce ai venit, acum spune-mi si mie de unde si pana unde ai ajuns tu la concluzia, citez: "Nikolay, nu-i potrivit pentru tine.", hm?
Acesta se apleaca peste el, tragandu-l de guler in sus, rostind apoi printre dinti cuvintele ce mie imi stateau in gat. Inghit in sec si privesc ingrozita scena din fata ochilor mei.
-Frate, nu-i nicio noutate cum ca tu nu esti potrivit pentru ea, ba mai mult probabil ca sta langa tine datorita fetitei.
Acesta rosteste nonsalant, zambind miseleste pe ascuns.
-Nu-i adevarat! Ni...
-Taci! Taci din gura odata!
Mi-a tipat in fata, turbat, zburlindu-mi-se mai apoi parul pe brate.
-Nu, nu-i adevarat. Vrei doar sa ma faci sa fiu nesigur pe mine, dar stii ce, nu-ti iese. Sheila ma iubeste, stiu asta.
Replica pe un ton disperat, si cel din urma zambeste arogant.
-Esti foarte sigur pe tine frate. Stiai ca in noaptea aceea cand v-ati despartit, Sheila a dormit la mine? Nu, cum sa stii, doar frumoasa ta sotie nu era sa se de-a de gol singura.
Acesta da lovitura de gratie cu ultimile sale vorbe si ochii mi se inchid de rusine. Ii deschid la loc si ochii lui Nikolay ma atintesc fulgerator, citind in ei dezamagire. Clatin din cap, nevrand sa-i privesc dezamagirea din ochi si icnesc speriata atunci cand pumnul lui Nik, face contact cu maxilarul fratelui sau. Nu se opreste doar la unul si-i imparte disperat pumni unde apuca. Markov, pare sa nu mai reziste mult si ma duc fulgerator catre ce-i doi. Imi pun mainile peste bratul drept al sotului meu, incercand sa-l fac sa se opreasca, dar acesta pare ca nu mai este cu picioarele pe pamant. Tip ingrozita, zguduindu-l disperata pana cei captez atentia.
-Nikolay, pentru Dumnezeu, il omori!
Reusesc sa-i captez atentia si clipeste des, dandu-i drumul fratelui sau.
-Uitate un pic la ea, o ingrozesti frate.
Markov pare ca vrea sa-si sape mormantul si parca-mi pare rau ca l-am salvat din ghearele sotului meu, insa chiar daca mi-e greu sa recunosc, are dreptate. Sunt ingrozita de acest Nikolay, nu de cel iubitor care-mi este sot. Nikolay, cade pe ganduri si ma priveste pret de o clipa, ridicandu-se apoi in picioare.
-Nikolay, unde pleci?
Strig dupa el, insa prea tarziu. Imi intorc privirea catre Markov, si-l privesc incruntata.
-Nu sunt ingrozita de el. Il iubesc asa cum este, bun-rau.
Mint la perfectie, in mica parte ce-i drept, insa acesta nu pare uimit de vorbele mele, zambindu-mi ironic.
-Cu siguranta.
-Haide domnule Smirnov, sa te conducem afara.
Ii replic arogant si il prind intentionat de umarul lovit.
-Mai usor femeie, sotiorul tau n-a fost prea retinut cand mi-a impartit pumni.
-Nu ca n-ai fi meritat.
Replic ironica si acesta se crispeaza, clatinandu-se usor pe picioare.
Inchid usa de la intrare rasufland usurata si ma intristez brusc aducandu-mi aminte de Nikolay. Ma indrept nesigura catre scari, ajungand apoi in camera Zilyei. Deschid usa incet, bagandu-mi capul printre deschizatura. Rasuflu usurata vazand ca micuta inca doarme si inchid camera, indreptandu-ma catre cea a lui Nikolay.
Intru in camera pasind incet, rostogolindu-mi ochii prin ea. Nu-l observ nicaieri pe Nikolay si ma intreb daca nu cumva este in baie. Deschid usa si pasind inauntru dau de un Nikolay ud si tremurand mai ceva ca un peste pe uscat. Ma indrept grabita catre el inchizand apa rece, lasandu-ma apoi pe vine pentru al ridica in picioare. Nici nu credeam ca ma va asculta asa de usor, asta demostrandu-mi smuncitura brusca cand dau sa-l prind de brate.
-Iubitule, te rog, lasa-ma sa te ajut.
Glasul meu rugator pare ca i-a atras atentia si ma priveste chioras, nestiind daca vorbesc serios sau glumesc. Imi pun mainile peste genunchii sai si-l privesc oftand.
-Iubitule, nimic din ce a spus fratele tau, nu-i adevarat. Eu te iubesc asa cum esti. Bun-rau, esti al meu, in plus eu stiam dinainte sa ma intorc caracterul tau exploziv... Nu crezi ca daca as fi fost ingrozita de tine, as fi plecat mult mai departe, decat sa ma intorc la tine din nou?
Replic serioasa, sperand ca asa ma va lasa sa-l ajut si sa ma priveasca din nou in ochi cu privirea aceea plina de iubire, fata de mine bineinteles.
Zambeste stramb si da sa se ridice, insa se dezechilibreaza usor asa ca ii duc una dintre maini dupa gatul meu, ajutandu-l sa se deplaseze pana in camera.
-Ma duc sa-ti aduc un prosop, stai aici.
Revin cu prosopul dupa cateva secunde si-i trag tricoul peste cap, stergandu-i pielea umeda. Termin de sters partea de la burta in sus si apoi il privesc inrosindu-ma usor in obraji.
-Cat te stergi tu... aa, eu o sa-ti caut ceva de schimb.
Ma balbaii mai ceva ca la un concurs de literatura si-mi simt obrajii arzand mai, mai ca luand foc. Una dintre palmele sale isi face loc peste obrazul meu stang, si-mi inchid ochii simtind electricitatea atingerii sale pana-n adancul sufletului meu. Imi deschid ochii si parca as vrea sa-i inchid la loc atunci cand dau de privirea sa intensa, dar nu o fac si in schimb il privesc si eu cu aceeasi intensitate simtind cum corpul imi este cuprins de o caldura dogoritoare. Se apleaca in fata, zdrobindu-si buzele reci de ale mele, gustandu-mi-le lent. De data aceasta simt cu totul si cu totul altceva fata de datile trecute, sarutul acesta este mai mult decat simplu, de parca ar vrea sa-mi promita ceva extrem de important. Dupa ce incheie sarutul, imi pupa funtea prelung, facandu-mi semn catre dulap. Ma indrept buimaca catre acesta si-l deschid bagandu-mi capul printre haine. Aleg o pereche de pantaloni de trening si un tricou negru, impreuna cu o pereche de boxeri negri si ma indrept catre acesta. Are prosopul in jurul bazinului si-i multumesc din suflet ca nu-mi sta dinainte in toata splendoarea lui cum facea inainte. Ii intind hainele si izbucneste intr-un ras energic.
-Iubito, ai uitat ca trebuie sa merg la firma.
Stau pe ganduri cateva secunde si clatin din cap amuzata cand imi aduc aminte de sedinta aceea importanta.
-Imi cer scuze, am uitat...
Replic serioasa si ma intorc catre dulap. Scot un costum negru, impreuna cu o camasa alba, renuntand la cravata stiind ca-l incomodeaza la gat. I le asez pe pat si acesta imi multumeste in soapta, observand ca vorbeste la telefon. Ma rostesc pe calcaie, luandu-mi o pereche de blugi albastri, impreuna cu un tricou negru si o pereche de chiloti albi, si nelipsitul sutien din dantela-tot alb. Ii fac semn ca intru in baie si acesta clatina din cap, inca vorbind la telefon.
Ies din baie gata imbracata si-l surprind pe Nikolay stand pe marginea patului cu Zilya in brate. Raman sprijinita de tocul usii privind inspre ei, caci aici m-am oprit din inaintat cand i-am zarit si zambesc mandra. Ma simt atat de bogata, si credeti-ma ca nu ma refer la bogatia materiala ci la aia sufleteasca. Ei doi sunt comorile mele cele mai de pret, si ma simt implinita de faptul ca ceea ce am acum nu am dobandit peste noapte, fiindca am luptat pentru comorile acestea ani buni, chiar daca totul a inceput fortat.
-Iubito, vino langa noi.
Am fost atat de prinsa in gandurile mele incat nici nu mi-am dat seama ca am fost descoperita. Zambesc catre ei si ma apropii punandu-ma pe piciorul liber, ce mi-a fost aratat cand am ajuns in dreptul lor.
-Sunteti comorile mele si va iubesc mai mult ca viata mea!
Spun emotionata si-i imbratisez strans pe amandoi.
-Si noi te iubim!
Rostesc cei doi in cor si mai sa-mi de-a lacrimile.
-Acum, Zilya, hai sa-l lasam pe tati sa plece la servici.
Ii facem din mana amandoua pana ce acesta dispare din raza noastra vizuala si intram apoi in casa.