Căsătorie din prima (Volumul I) ✔

Capitolul XXII - Iubito, nu închide ochii!

Sheila povesteste:

Priveam pierduta, de parca eu as fi fost cea abuzata si batuta, intrebandu-ma daca as fi rezistat?! Cu siguranta, nu! Insa femeia aceea a reusit, si-a propus sa reziste, sa iasa din acel calvar zilnic si sa-si vad fiul macar pentru cateva ore. Dumnezeu i-a vazut durerea si nu a uitat-o! Cateodata intampinam si noi astfel de necazuri, insa piesa de rezistenta este credinta. Credinta ca Tatal nostru nu ne-a uitat si cu putin ajutor vom iesi la liman.

Lacrimile curgeau necontenit pe obrajii mei reci, pentru unii e o necunoscuta chiar si pentru mine. Dar asta nu ma opreste sa-i plang durerea. Sa fi fost alta in locul meu ar fi gandit altfel, de exemplu: ar fi putut sa-i de-a prin gand cum ca o uraste, dar o mama nu-si uraste niciodata copii. Asta eram eu pentru ea, o copila ce nu-i lasase copilul sa mearga pe drumul gresit.

-Sheila?

Glasul lui Nikolay ma scoase dintre ganduri si mi-am scuturat lenes capul.

-Ce este? am intrebat lenes.

-De ce plangi, iubito? Ti-am mai spus ca nu-mi place sa te vad asa, imi rosteste bland, stergandu-mi lacrimile.

-Asa, spun simplu, zambind stramb.

-N-ai cum sa plangi "asa", mi-a spus chicotind.

-N-am, nu-i asa, i-am spus imbratisandu-l si bagandu-mi capul in pieptul lui.

-Pisicuta mea, m-a alintat sarutandu-mi fruntea. Uite, politisti dinauntru au iesit, a spus ridicandu-se in picioare, inaintand spre ei.

-Domnilor, sunt William Smirnov, sotul doamnei, socrul meu i-a luat-o inainte si unul dintre politisti si-a fixat privirea asupra lui.

-Oh, buna seara! Imi pare extrem de rau pentru cele intamplate, a spus pe un glas sincer si Will a dat aprobator din cap. Cat despre informatiile date de doamna, cu siguranta ii vom prinde pe vinovati. Se pare ca cei care au adus-o in starea aceasta, au crezut-o moarta asa ca au abandonat-o intr-o casa darapanata in padurea ce inconjoara orasul. Sotia dumneavoastra si-a revenit si a iesit sa caute ajutor si astfel a ajuns in fata spitalului aprope lesinata. Se pare ca unul dintre rapitori are 1,85, par negru, ochi albastri, rosteste uitandu-se pe carnetelul dintre maini si ma i-a cu ameteli.

-Iubito?

Nikolay ma prinde inainte sa fac cunostinta cu podeaua si spun fara sa stau pe ganduri:

-A-Alexander, rostesc scurt si toti prezenti se uita spre mine nedumeriti. Brunet si ochi albastri, Nikolay, strig inspre el si acesta se schimba la fata. Alexander este unul dintre rapitori, spun pe o voce scazuta si politistul se uita cu ochii mijiti inspre mine.

-Alexander si mai cum? ma intreaba curios si stau o clipa pe ganduri.

-K-Kassian, spun balbaindu-ma si acesta ma priveste si mai curios, dar doar atat va afla.

-Si dumneavoastra de unde il cunoasteti? spune asteptand un raspuns pe care nu-l primeste. Stiati ca este unul dintre cei mai cautati oameni din Europa? spune iarasi si de acesta data inghit in sec.

-Ajunge, sotul meu intervine iritat si presupun ca e si un pic gelos.

Politistul il priveste ridicand o spranceana ironic si Nikolay mai ca scoate flacari pe nari. Cred si eu ca-i gelos, adica politistul nu are mai mult de 25 de ani si pe deasupra mai arata si bine. Of, Dumnezeule ce-am zis?! Cred ca o i-au razna.

-Domnisoara ne va insoti la sectie, ne anunta acesta si sotul meu maraie infundat.

-Doamna, roasteste Nikolay printre dinti.