Căsătorie din prima (Volumul I) ✔

Capitolul VII - Strângerea de fonduri

"Another shot of whiskey, can't stop looking at the door.

Wishing you'd come sweeping in the way you did before.

And I wonder if I ever cross your mind.

For me it happens all the time."

-Lady Antebellum - Need You Now

Nikolay povesteste:

O văd cum ezită să deschidă uşa şi cu puţinul curaj care-l mai avea se întoarce spre mine şi îmi spune cele două cuvinte pe care le aşteptam de mult.

-Te iubesc, te iubesc Nikolay! şopteşte cu lacrimi în ochi.

Nu ştiu ce doare mai tare, faptul că am pierdut-o sau faptul că mi-a spus un "te iubesc" plin de sentimente şi că probabil o să tânjesc mult şi bine până o să-l aud din nou. Însă promit că o s-o găsesc, o s-o găsesc fiindcă fără ea nu exist.

******

Hoinăresc pe străzi de câteva ore şi nici nu ştiu ce caut. Poate o caut pe ea, îi caut chipul luminos şi gingaş pe fiecare chip de femeie care-l văd. De ce, nici eu nu ştiu.

Ajung în faţa casei familiei Zinerva şi într-o clipă sunt în faţa uşii sunând insistent la sonerie. Doamna Olivia, într-un halat albastru, cu părul strâns într-un coc răvăşit şi cu ochii roşii mă întâmpină cu un zâmbet chinuit şi cu un simplu gest mă invită înăuntru' .

-Îmi pare rău, doamnă! spun şi lacrimile îşi făceau loc în ochii mei.

-C-Ce a păţit Sheila, este bine, unde este, de ce nu a venit cu tine? întreabă aceasta pe nerăsuflate. Unde este fata mea Nikolay? spune ultima întrebare şi lacrimile îşi făceau apariţia în ochii ei obosiţi.

-Doamnă, staţi liniştită. Sheila este bine, însă oricât am încercat nu am putut să o aduc acasă.

-Ce? întreabă ţipând. Cum să stau liniştită Nikolay, când ştiu că fata mea este obligată să stea lângă un străin? Hm, spune tu? Şi nu orice străin, ci unul care îşi câştigă existenţa prin crime şi răpind oameni, termină şi da frâu liber unor suspine care, pentru inima mea sunt că nişte cuţite ce se răsucesc şi mai adânc în rana recent provocată.

Mă grăbesc să ajung lângă ea şi o strâng la pieptul meu pentru ai alina suferinţa, chiar dacă este pentru câteva secunde. Femeia îşi adânceşte capul în bluza mea şi începe alt rând de lacrimi amare.

-Doamnă Olivia, vă rog, nu mai plânge-ţi, spun în timp ce o mângâiam pe spate. Uitaţi, eu trebuie să plec fiindcă am nişte treburi de rezolvat, însă o să mai trec pe aici. Când o să vin, aş putea să dorm în camera Sheilei?

-Sigur scumpule, doar eşti băiatul nostru. Măcar pe tine să te avem aproape.

-La revedere! spun în timp ce îi aplicam un pupic pe frunte.

Doamna Olivia, este o femeie elegantă, cu un caracter puternic şi nimeni nu îi poate întoarce vorba. Însă toate aceste întâmplări o doboară. Chiar dacă are un renume puternic, niciodată nu a lipsit de lângă fiica ei. Este protectoare, dar ştie limitele şi nu a încercat vreodată să îi de-a motive Sheilei să se plângă de acest lucru. Pe scurt este o mama şi o soţie perfectă. Şi sunt sigur că o să-şi revină. Recent am auzit că o să vină sora ei geamănă în vizită, însă nu sunt nici pe departe la fel. Adriana sora geamănă a Oliviei, este copilăroasă şi rebelă. Are un soţ minunat şi o fată ce seama aproape la fel cu Sheila.

Sheila povesteşte:

Deschid uşa balconului şi înaintez până în dreptul fotoliului pentru a mă aşeza. Mă las pe spate şi profit de liniştea pe care o am aici, departe de Alexander. M-o adus în New York, fiindcă după spusele lui aici îşi petrece majoritatea timpului şi fiindcă are o firmã deschisă recent şi trebuie să se ocupe de ea. Măcar nu o să fie tot timpul pe acasă, fiindcă mi-e prea frică şi să dorm ştiind că el este prin preajma mea. Apartamentul în care stăm are vreo douăzeci de camere, iar eu m-am ales cu o camera spaţioasă şi cu o privelişte de vis. Aud două bătăi în uşã şi o voce groasă mă întreabă dacă poate intra.

-Pot să intru?

-Da, este deschis, spun şi acesta îşi face apariţia în camerã, bine că sunt la o distanţă considerabilă de el.

-Vroiam să îţi spun că în seara aceasta vom participa la o petrecere ce se ocupă cu strângeri de fonduri, spune cât se poate de calm, de parcă nici nu aş fi ţinută aici cu forţa şi se întoarce pe călcâi pentru a ieşi din camerã, însă se întoarce şi îmi lasă o cutie de mărime medie pe pat. Oh, şi vreau să îmbraci asta.

Închide uşa şi mă grăbesc să deschid cutia pentru a vedea ce conţine. Rămân mută la fineţea materialului şi când îl scot din cutie rămân plăcut surprinsă să văd că rochia nu e de loc indecentă, ba mai mult este elegantă şi este pe culoarea mea preferată.

-Chiar eram curios să văd dacă o să-mi accepţi cadoul, spune acesta când mă vede coborând scările şi-mi strâng mâinile în pumni.

-De ce nu l-aş accepta? spun afişând un zâmbet fals. Şi în plus nu prea aş fi avut cu ce să mă îmbrac. Nu mi-am adus haine, mai ştii? întreb nervoasă. Plus că îmi place fiindcă este decentă şi este de culoare albastră, iar mie îmi place această culoare.

******

Nici nu mai ştiu al câtă-lea pahar de whisky este, dar cine mai ţine socoteală. Stand singură la o masă mai retrasă şi plină de regrete am început să mă mai relaxez un pic după cele 21 sau 25 de pahare. Însă cum nimic nu poate dura o veşnicie, Alexander se aşează pe scaunul de lângă mine şi toate amintirile cu Nikolay au dispărut în momentul când acesta a eliminat distanţa dintre noi. Cu o singură mişcare mi-a lipit corpul de al lui, ca mai apoi să îi simt respiraţia pe gâtul meu unde a depus un sărut umed. Vroiam să fug cât mai departe de el, însă acoolul mi-a întunecat judecata.

Ştiu că ceea ce face este greşit şi nu ar trebui să îi dau atenţie mai ales că am băut peste limitã, dar un fior plăcut mi-a străbătut tot corpul când i-am simţit buzele pe pielea mea, gândindu-mă în tot acest timp la Nikolay. Îşi ridică capul la nivel cu al meu şi îşi apropie buzele de ale mele până când acestea se unesc într-un sărut flãmând. Îi înconjor gâtul cu mâinile şi încerc să îl aduc mai aproape dacă asta ar fi posibil fiindcă nici o pană nu ar putea să încapă între noi. Acesta îmi şopteşte că trebuie să plecăm şi ne îndreptăm amândoi către maşină.

Ajungem în dreptul uşii apartamentului şi Alexander se grăbeşte să o descuie. Reuşeşte în final şi nici bine nu închide uşa că mă trezesc lipită de perete. Începe să îmi sărute gâtul, că mai apoi mâinile lui să îşi croiască drum până la fermoarul rochiei. Îl deschide şi rochia cade jos în mai puţin de o secundă. Că să nu fiu numai eu expusă încerc să îi dau cămaşa jos fiindcă sacoul îl lăsase în maşină şi reuşesc într-un final să i-o dau jos. Acesta mă ia în braţe, în stil mireasă şi se îndreaptă către camera lui fiindcă era mai aproape, a mea fiind la etaj. Deschide uşa cu cotul mâinii drepte şi se îndreaptă către pat . Mă aşează pe perna pufoasă de culoare neagră şi se poziţionează deasupra mea.

-În seara aceasta am să-ţi arăt că pot fi un om cu sentimente şi îţi promit că nu o să uiţi niciodată amintirea asta, vorbeşte fixându-mă cu privirea şi ochii mei sau mărit la auzul confesiunii mult prea intimă pentru relaţia de urã dintre noi.

Deci, pun pariu cã v-am surprins pe la sfârşitul acestui capitol. Vreau sã vã multumesc pentru voturi şi comentariile mult prea frumoase. Daca nu a-ti fi voi aceastã poveste nu ar mai avea farmec. Vã multumesc din nou si vã iubesc mult.