Căsătorie din prima (Volumul I) ✔

Capitolul XXVIII - Pentru prima dată!

Autorul povesteste:

Pasise repezit, urcand scarile cate doua, avand un zambet larg pe buze si deschise usa. Nu crezuse vreodata ca s-ar simtii atat de fericit ca scapase de arest. Abia astepta sa o stranga pe Sheila in brate si sa-i sarute buzele mici si moi, dar fata i se umbrii stergandu-i zambetul si se sprijini de coltul usii din cauza picioarelor ce aveau sa-i cedeze in curand. Asculta tacut si cu corpul inghetat sfaturile Almei ce se indreptau catre Sheila. Isi stranse pumnii asteptand raspunsul evident, din punctul lui de vedere fiind un refuz, dar tacerea ei vorbea de la sine. Cand in sfarsit vru sa zica ceva, il zari pe Nikolay si cuvintele i se bloca in gat. Acesta ramase intr-o stare ce se repeta inncontinuu si-si simtii sangele zvacnind prin vene. Inchisese ochii strans, dar si-i deschise la loc privind spre sursa lor de focusare.

-Nikolay, suspina aceasta si abia acum observase lipsa Almei.

"Probabil plecase cat timp aveam ochii inchisi." isi spuse in gand, in timp ce se apropia tot mai mult de satena.

-Nikolay...eu...sa stii ca...

Fiecare cuvant il rostea cu repeziciune oprindu-se la cateva secunde dupa rostire, dar in cele din urma fu oprita de glasul acestuia.

-Shhh! rostise calm si tandru, tragandu-i corpul in bratele lui.

Isi lipi fruntea de a ei, privindu-i pajistea cei inconjura irisii, adunandu-si tot calmul pentru ce avea sa rosteasca mai departe.

-E-n regula, sopti catre ea, obtinand o incruntatura.

-Ce...

Nu avu' timp sa-si continue vorbele, ca altele venind din partea lui o inghetase complet.

-Sunt sigur ca David va avea grija de tine, ii sarutase fruntea prelung si aproape ca se smunci dintre bratele acesteia luand-o la fuga catre scari.

Bratele fetei ii cazuse pe langa corp si facu o ultima incercare, incercand sa se roteasca catre el. Il privea cum urca primele doua trepte si-si simtii capul pulsand puternic, in timp ce privirea i se incetosa.

-Nikolay, tipa scurt, insa suficent cat sa fie auzita, ca mai apoi sa cada inerta sub privirea socata a acestuia.

(...)

-Ce dracu' se intampla de o tin atat? urla acesta, intorcand priviri asupra lui.

Natalia, prinsese mainile fiului sau in incercarea de a-l calma, dar acesta se smuncise si aproape o dezechilibrase. William vazuse toata scena si se repezi catre gulerul fiului sau izbindu-l de perete.

-William, expira, socata femeia.

-Stiu ca o iubesti, dar tine-ti dracului nervii in frau, ii maraise amenintator si toate privirile era pe ei.

Anntoin isi privea sceptic partenerul de afaceri, stiind ca asta era prima "cearta" intre cei doi. Tot timpul au fost uniti, asta pana la Natalia, se pare. Stia ca Natalia era mai mult decat sotie pentru acesta, dar atat cat sa-si atace propriul fiu? Se parea ca disparitia acesteia il afectase mai mult decat lasase sa se vada.

-William, lasa baiatul in pace, rostise aceasta.

Schimbul de priviri dintre parintii lui Nikolay fu intrerupt de sosirea doctorului, acesta aproape se impiedicase in graba si "ataca" nerabdator barbatul in halat alb.

-Este bine? Ce are? E grav?

-Domnule Smirnov, calmati-va, sotia dumneavoastra e cat se poate de bine, roseste calm si lui Nikolay m-ai ca-i vine sa-l i-a la palme. Aaa, da, revenise buimac de parca ar fi fost traznit si-si coboara ochii in mapa din mana. Cauza lesinului a fost provocata de o traire mai intensa din punct de vedere psihic. Stiti daca o socase ceva sau a intalnit pe cineva ?