Căsătorie din prima (Volumul I) ✔

Capitolul IV - Răpirea

"She's gone, out of my life, I was wrong, I'm to blame, I was so untrue
I can't live without her love
In my life there's just an empty space
All my dreams are lost, I'm wasting away
Forgive me girl"

                          Steelheart - She's Gone

Nikolay povestește:

Poate am spus că este imposibil ca Nikolay Smirnov să se îndrăgostească de cineva, dar eu sunt omul care face imposibilul, posibil. Şi acum am lângă mine o femeie de milioane, iar ceea ce mă bucură este că eu am fost primul bărbat din viaţa ei şi aşa voi rămâne.

Dacă cineva ar îndrăznii să se atingă şi de un firicel de păr din capul ei, atunci acel om nu are habar ce îl aşteaptă. O voi proteja, o voi face să fie dependentă de mine, o voi face să tremure sub atingerea mea, o voi face să ţipe de plăcere şi nu de nervi, o voi iubi cum nu ar face altul niciodată în viaţa ei pentru că ea este A MEA şi nu am de gând să renunţ la ea.

-Nik, strigă ea fluturându-şi o mână prin faţa mea.

-Da. Spune, ce este? spun în timp ce îi pup fruntea.

-Îţi spuneam cât de fericită sunt că nu mai divorţăm, dar tu erai pierdut în gânduri. Ce s-a întâmplat? întreabă puţin panicată. Sper că nu ai de gând să îmi spui că divorţul este necesar, nu-i aşa? După tot ce s-a întâmplat între noi tu tot mai vrei să te despărţi de mine? Hm? spune ridicând din sprâncene. Nikolay să ştii că şi tăcerea e un răspuns, reia în timp ce se ridică în capul oaselor şi se duce spre uşă.

-Sheila vreau să rămânem împreună, dar îmi trebuie timp pentru a-mi rezolva problemele din trecut. Doar atât îţi cer şi promit că după o să fim doar noi doi. Te rog să mai aştepţi puţin, spun ridicându-mă din pat.

-Nik ceea ce s-a întâmplat în trecut este mai important decât mine? întreabă cu lacrimi în ochi.

-Sheila iubito, nu o lua aşa...încerc să o prind de talie dar se fereşte suspinând.

-Răspunde cu DA sau NU Nikolay...spune privindu-mă în ochi.

-Da, este, dar...şi imediat ce i-am răspuns parcă i-am văzut inima bucăţi în faţa ochilor mei, şi ştiam că ce aveam să-i spun o va distruge...

-Atât am vrut să aud, mă întrerupe ridicând mâna în aer şi apoi o duce la gură începând să plângă.

Rămân împietrit în loc, dar când mă dezmeticesc nu fac nici doi paşi că începe să fugă pe hol. Doamne, cât de prost pot să fiu? Mă întreb singur şi izbesc uşa cu putere în urma ei. Am avut-o lângă mine şi am pierdut-o, strig înăuntrul meu şi îmi strâng părul în pumni.

******

"Nikolay, sună-mă când auzi acest mesaj, este urgent fiule. Şi trebuie să îţi revii, ai stat prea mult timp între patru pereţi." Asta continuă zi de zi, de trei săptămâni stau în acelaşi loc şi îmi înec amarul în alcool . Am pierdut-o, în ziua aceea am pierdut-o definitiv.

Când a ieşit din camera mea, m-am gândit să îi las spaţiu să se liniştească, dar câteva ore mai târziu m-am dus  în camera ei şi totul era împachetat. M-am uitat în dulap şi hainele nu  mai erau acolo, totul dispăruse, ea dispăruse din viaţa mea. Şi nu pot să o învinuiesc pentru că a plecat, pentru că eu i-am cerut asta, eu sunt de vină pentru tot.

******

Trag repede pantalonii pe mine şi apuc tricoul de pe marginea patului luându-l pe mine. Am decis să merg la tatăl meu, să văd ce se întâmplă. Nu cred că m-ar deranja degeaba şi în plus nici nu făceam cine ştie ce. Îmi i-au adidaşi în picioare, cheile şi telefonul de pe masă şi ies că o furtună pe uşă. Îi fac semn portarului să îmi deschidă şi calc pe acceleraţie.

-Tată mai repetă odată ce ai spus, îi spun printre dinţi omului care m-a crescut.

-Nikolay ceea ce ţi-am spus e adevărat. Sheila nu mai răspunde la telefon de o săptămână, iar eu am o vagă bănuiala cum că ar fi fost răpită.

-Tată cum să fie răpită? Cine dracu' ar fi îndrăznit să se atingă de ea? Îţi jur tată, că, dacă îl prind pe cel care a făcut asta, îl tai bucăţele, bucăţele. Am stat departe de ea trei săptămâni nenorocite şi ea deja s-ar putea să fie moartă. Nu, nu, nu... Ce tot vorbesc eu aici?! Sheila, este în viaţă, trebuie să fie în viaţă. Tată, tu îţi dai seama că fără ea viaţa mea nu înseamnă nimic? spun apucându-l de gulerul cămăşii.

-Nikolay nu îţi face griji ea este bine, trebuie să fie. Cât despre cine ar fi putut să o răpească, ar trebui să te mai gândeşti, spune cu o privire acuzatoare. Şi doar ţi-am spus să stai liniştit, pentru că acum nu mai eşti singur şi că ai o soţie. Dar ca de obicei tu faci ce-ţi taie ţie capul, începe să îmi ţină el morală.

-O voi găsi, jur! spun ieşind pe uşă.

-Nikolay stai. Să ai grijă! îl aud pe tata strigând în urma mea.

Sheila povesteşte:

Îl văd cum îşi dă pantalonii jos şi vine spre pat punându-se peste mine. Încerc să mă zbat, încerc să îl lovesc, dar orice lucru pe care îl fac, nu îl împedică să îşi ducă treaba la bun sfârşit. Îmi descheie fermoarul la pantaloni şi mi-i trage în jos până la genunchi. Sunetul lenjeriei mele rupte mă face să tresar şi să deschid brusc ochii. Încep să-l înjur şi să îl lovesc, iar ca răspuns primesc o palmă peste obrazul drept şi încă una, şi încă una până când abia mai pot respira. El profită de starea mea pentru a-şi bate joc de mine, de corpul meu, de inima mea.

-Ah, cât de bună eşti! exclamă acesta rânjind. Ştii, te-aş ţine pentru mine dacă nu aş ştii că prin tine îl pot face pe el să sufere, continuă acesta.

-Eşti un nimic, asta eşti. Eşti un monstru, un om fără inimă. Aş prefera să mor decât să stau lângă tine, îi scuip eu cuvintele în faţă.

Îl văd cum îşi strânge pumnii ferm şi nici nu apuc să clipesc când primesc una peste faţă, de ajung pe partea cealaltă de pat.

-Javră ce eşti, îl aud vorbind. Sunt un om fără inimă, dar tu eşti o curvă, asta eşti.

 

Spune şi iasă din cameră trântind uşa. Îmi trag blugii pe mine şi îi închei, iar după mă pun în pat strângându-mi genunchii la piept şi încep să privesc pe pereţi. "Nikolay, unde eşti? Am nevoie de tine iubitule. Te rog, te rog vino mai repede!" spun în gând, iar câteva lacrimi încep să îşi facă loc pe obrajii mei vineţi.

Hey! Da, am cam intarziat, dar partea buna este ca l-am postat pana la urma. Oh, si imi pare rau, dar din cauza scolii nu prea mai am timp sa scriu cu diacritice. Scuze! pupici  :****