Capitolul XX- Arici arogant

5.3K 235 10
                                    

Sheila povesteste:

Desi, dupa tipatul Amaliei am crezut ca mi-a sosit sfarsitul niste chicoteli m-au facut ma incrunt si sa fac ochii mari cat cepele in momentul aprinderii luminii. Da, cu siguranta nu ma asteptam la asta! I-am privit incruntata pe amandoi si apoi furioasa am alergat pescari. Tot ce am putut observa printre izbucnirea mea , a fost schimbarea tragica la fata a lui Nikolay.

-Sheila, iubito...

Daca el crede ca venind aici mi-a facut o surpriza, atunci e cea mai urata dintre toate. Cum sa faci un asemenea gest, cad cu cateva ore in urma ii spuneai ca aici sunt toti dusmani tai si ca ar trebui sa aiba grija?!

Am intrat in prima camera si-am inchis-o rapid, prabusindu-ma de-a lungul ei. Habar nu aveam de ce plang poate ca aveam dar nu vroiam sa recunosc. Am tresarit puternic atunci cand glasul lui s-a auzit de partea cealalta si mi-am tras mai bine genunchii la piept.

-Iubito, stiu ca esti aici, deschide usa. Uite, imi pare rau, bine?! Nu mi-a trecut prin cap ca vei reactiona asa, adica ce naiba iubito, a fost doar o gluma, rosteste indiferent si izbucnesc mai tare in plans. Ce faci, plangi?!

Eh,daca pana acum doua secunde glasul ii era indiferent,acum e ingrijorat de-a binelea.

-De ce plangi?! Dumnezeule, inceteaza cu plansul si deschide naibii usa pana nu o sparg! a rostit exasperat, bufnindu-se in usa.

-Pleaca! Pleaca! Nu vreau sa te vad! am urlat dand cu pumnii in podea.

-Iubito, te rog...

-Ce ma rogi? l-am intrerupt furioasa. La naiba, am avut incredere in tine pana in ultimul moment gandindu-ma ca trebuia sa te ascult si tu ce-ai facut?! Ce-ai facut la naiba?! Mi-ai tradat-o pentru o gluma?!? replic plangand si ma ridic deschizand usa.

La naiba! Am inghitit in sec, urcandu-mi privirea de la pumnii sai incordati, pana la maxilarul inclestat si ochii furiosi de un gri tulburat. Instinctiv, m-am dat un pas in spate, asta atragandu-i atentia si schimbandu-i mimica fetei.

-Iubito,a spus intinzand mana inspre mine, insa am tresarit puternic. Shh,vino nu-ti fac nimic.

M-a lipit de pieptul lui, bagandu-si una dintre maini in parul meu desprins si cu una strangandu-mi delicat talia. Am suspinat, agatandu-ma de sacoul lui si-am inspirat puternic parfumul lui ametitor.

-Te rog nu mai plange, mi-a soptit in ureche si m-am cutremurat usor. Imi cer scuze, iubirea mea! de data asta o spusese cu sinceritate, eu murmurand absenta si pierduta in lumea"viselor".

M-a luat pe brate inchizand usa in urma lui si m-a lasat usor pe patul moale. Am aruncat o privire asupra camerei si mare mi-a fost mirarea sa constientizez ca e chiar a lui.

-Nikolay,nu stai? l-am intrebat soptit, vazandu-l ca da sa plece.

-Ma duc sa aduc valizele, mi-a raspuns zambind...

A revenit dupa ceva timp si cu siguranta nu fusese numai dupa valizele,doar nu face jumatate de ora pana jos. A intrat in camera tacut,punandu-le langa dulap. Si-a deschis probabil propria valiza scotand un manunchi de haine, indreptandu-se cu ele intr-o alta camera, aceea fiind baia mai mult ca sigur. Banuielile mi s-au confirmat cand am auzit apa curgand, o idee incoltindu-mi in minte.

Dupa cateva secunde mi-am dezbracat hainele si-am pasit in baie. Aburii dinauntrul dusului mi-au usurat treaba, facandu-ma sa trec neobservata pe partea cealalta a lui. Am intrat in dus, luandu-l prin surprindere cu o imbratisare pe la spate. S-a intors inconjurandu-mi talia cu unul dintre brate, lipindu-ne trupurile fierbinti.

-Am crezut ca dormi, mi-a sopit senzual pe o voce ragusita, dandu-mi una dintre suvitele de par dupa ureche.

-Nu dormeam, doar te asteptam. De ce-ai venit asa tarziu?

Căsătorie din prima (Volumul I) ✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum