Căsătorie din prima (Volumul I) ✔

Capitolul XXVI - Verișoară?

Sheila povesteste:

Am deschis ochii, tragand o gura de aer si mi-am rotit ochii prin incapere. Am clipit uimita de intunericul ce trona peste camera, abia daca-mi vedeam mainile si m-am ridicat in picioare pipaind dupa vreun indiciu. Am icnit, tragandu-mi mana dinaintea ochilor, mijindu-mi ochii peste incheietura. O taietura isi gasise locul peste venele albastre ce-mi impodobeau incheietura si m-am invartit in loc dupa vreo bucata de material.

-La dracu'! am injurat vazand ca nu gasesc niciuna si mi-am coborat ochii asupra bluzei ce o purtam.

M-am dezbracat, rupand manecile bluzei, facand-o asemeni unui tricou. Am imbracat-o la loc, luand apoi bucatile de material, rupand una dintre ele asemeni unui franj si plasand-o pe cealata peste taietura. Am innodat franjul in jurul incheieturii strangand cat ma tine-au puterile, astfel voi impiedica pierderea de sange. Apoi am inceput sa strig dupa ajutor, sperand ca cineva, oricine imi va sari in ajutor, dar tot ce am primit a fost o privire venita din strafundul iadului si o palma cat sa ma arunce pana in peretele opus. Am scos un scancet asurzitor, simtindu-mi spatele trosnind in urma impactului si am inceput sa tusesc sprijinindu-mi palmele tremurande pe podeaua rece.

"Unde Dumnezeu Sfantul, sunt?" mi-am spus in minte si inca nu aveam curajul sa-mi ridic capul din pamant.

-Ridica-te! un glas rece si fioros facu ecou peste camera si chiar de as fi vrut, tot nu m-as fi putut ridica - cred ca aveam vreo coasta rupta. Am.Spus.Sa.Te.Ridici.

De data aceasta i-am auzit glasul venind de undeva din fata, ceva mai apasat si cuvintele pareau scoase cu clestele dintre dinti.

Am sasait printre dinti cand mi-am simtit parul capturat intr-un pumn, menit sa-mi smulga si ultimile fire. Mi-a tras capul pe spate, ridicandu-ma fortat in picioare, zdrobindu-mi apoi trupul intre al lui si peretele rece.

-Asculta bine, ma atentiona apropiindu-si fata de a mea, reusind in cele din urma sa-i descopar cateva dintre trasaturi.

-Alexander. Am suspinat ingrozita, incremenind in loc.

-Oh, vad ca nu m-ai uitat! a rostit cu amuzament.

Chiar asa? Cum de nu-l uitasem?

Mi-am inchis ochii simtindu-mi tamplele zvacnind si acum eram m-ai mult ca sigura ca aveam sa lesin. Mereu patesc asta cand imi amintesc ceva si nu mi s-a mai intamplat sa-mi amintesc ceva si consetintele sa apara apoi. Dar un lucru tot imi scapa. Cum ajunsesem aici? Tot ce stiu e ca eram cu Nikolay in pat? Cu m-a rapit maniacul asta de sub ochii lui? Si atunci am inteles, nu ma rapise doar pe mine, ci si pe el. Am suspinat iara simtindu-mi lacrimile adunandu-se in colturile ochilor.

-Ce i-ai facut? am intrebat furioasa si acesta a izbucnit in ras.

-Chiar si fara memorie il iubesti, a constatat printre hohote si m-am zbatut nervoasa, incercand sa-mi trag incheieturile dintre mainile lui.

-Da-mi drumul, altfel...

-Altfel, ce? vorbi serios capturandu-mi dur barbia intre degetele sale. Eu cred ca tu nu ai inteles de ce esti aici, dar lasa-ma sa te lamuresc. Tu, rosti furios, bagandu-si una dintre maini in gatul meu si strangand, nu esti venita aici pentru un masaj relaxand sau mai stiu eu ce cacaturi. Esti aici cu un scop si anume sa-l vezi pe marele Nikolay Smirnov prabusindu-se fara viata la podea, a rostit pe un glas maniac si m-am cutremurat la partea cu "fara viata".

-Nu, te rog, nu-i face rau...

-Shhh, si-a ingropat fata in scobitura gatului meu, simtindu-mi pielea infiorandu-se in urma saruturilor lui.