Capitolul XXXI - Cine-i?

3.3K 157 15
                                    

Autorul povesteste:

Femeia inghiti in sec, ridicandu-si privirea spre barbatul ce-i zdrobea corpul de suprafata tare din lemn. Observa mai bine mimica acestuia si constatase ca nu era surprins sa o vada, ci mai degraba parea sa stie ca fusese aici in tot acest timp. Asta o facuse sa se cutremure pe dinauntru. Daca barbatul stia de cand aceasta se mutase, atunci ar fi putut sa de-a buzna peste ea oricand, nu? Si totusi, nu o facuse! De ce?

-Alexander, sopti privindu-l atent si-l vazu pe acesta parand uimit.

Cu siguranta ar fi fost si ea, dar planul trebuie pus in aplicare si asta include implicarea fizica. Desi ar fi preferat altceva numai asta nu, insa nu avea de ales.

-Mai, mai, a-i decis intr-un sfarsit sa ma onorezi cu prezenta?! ii soptise in ureche, muscandu-i lobul urechii senzual.

Un val de greata o facu sa se infioare instant si inghiti in sec pentru a-l alunga.

-Vad ca te bucuri sa ma revezi, ridicase amuzata din spranceana si barbatului ii aparuse un ranjet pe chip.

-Mereu voi fi bucuros sa te revad, Sheila, chiar daca "intalnirile" noastre nu au fost pasnice. Ii raspunse degajat si mult prea sincer pentru nasul sensibil al acesteia, ceva nu mirosea a bine si ea stia asta.

-Tata? vocea altei persoane ii intrerupse gandurile Sheilei si-l facu pe barbat sa stranga din ochi.

Era pentru prima data cand o intalnise fata in fata dupa ce aflase de venirea ei. Desi o urmarise de la bun inceput, niciodata nu avusese suficent curaj sa-i apara dinaite. Ii promisese lui Nikolay ca se va razbuna pentru tradarea din Seattle, dar o lasase balta de cand chipul Sheilei ii bantuia visele. Inevitabil se indragostise de femeia care jurase ca o s-o ucida. Dupa plecarea ei din Paris, o cautase disperat in fiecare coltisor, dar parca disparuse de pe fata Pamantului. Nu mai stia unde sa o caute, pana nu de mult, dupa trei ani aparuse din nou in peisaj. Insa nu singura, o fetita cam de trei ani, dupa cum isi daduse el seama, o acompania. Atunci lasase balta orice avusese in gand, nu ca nu i-ar fi fost usor sa scape de "scai" , ci din cauza sentimentelor ce-l incercau. Se mutase in Whitehorse, impreuna cu fiul sau, Alexander, desi acesta nu era sange din sangele sau, il considera ca si cum ar fi. Alexander este fiul tatalui sau, fusese procurat in urma unei betii si din aceasta cauza fusese respins de catre tatal de drept. Asa ca acesta s-a infuriat pe nesimtirea tatalui sau si trecuse baiatul pe numele sau.

Revenind la cafenea, o infiintase de plictiseala, desi initial avea doar cativa clienti, cu trecerea timpului devenise ce-a mai frecventata cafenea din oras. Putea sa traiasca bine mersi si fara aceasta, dar o luase mai mult ca un hobby. Ii placea sa vina la ora sapte dimineata sa-si bea ceaiul in coltul cafenelei, ca si in dimineata aceasta, doar ca de data aceasta avusese pare de o surpriza. Nu se asteptase sa o gaseasca inca aici, fiindca femeia ce acum ii ardeau obrajii de rusine, plecase tot timpul cu douazeci de minute inainte acestuia.

-Tata! strigatul baiatului ii zgariase din nou timpanele barbatului, si-si daduse seama ca ramasese blocat cu privirea pe Sheila.

-Hm, ce este?! mormai desprinzandu-se de Sheila, fixandu-si apoi ochii albastri, ca gheata pe fiul sau.

-Nimic. Voi doi va cunoasteti? intreba brunetul confuz.

-De ceva timp, recunoscu barbatul privind-o pe femeia satena.

Resedinta Smirnov:

Arunca nervos pixul pe podeaua din birou, trecandu-si stresat palmele peste fata. Stranse din ochi pret de o clipa, dezchizandu-i brusc si privind tinta spre femeia cu rochie alba, par bogat si un zambet de milioane din rama ce impodobea coltul intunecat al biroului. Ea era lumina din intunericul lui! O lacrima i se scurse pe obrazul ne ras de cateva luni bune, constientizand ca gandise la trecut. O sterse rapid, dand frenetic din cap ca si cum ar vrea sa alunge un cosmar si se ridicase brusc din scaun. S-a intors cu fata spre peretele din sticla ce oferea ca priveliste o panorama a orasului si privi prin el in gol. Mintea lui cutreiera peste munti, ape, campii si multe altele, oprindu-se deodata intr-un apartament. Privirea lui cauta disperat o satena cu ochi verzi si mari, dar daduse peste un cuplu de amorezi. Incremeni in loc cand recunoscu parul brunet al barbatului si mana stanga a femeii, impodobita cu bine-cunoscuta verigheta. Isi reveni din visare de parca ii fusese aruncat un lighean cu apa rece ca gheata peste fata, iar dintr-o miscare se intorsese, aruncand furios toate lucrurile de pe birou. Sticla ramei se sparse in mii de bucatele, asemeni sufletului sau, ce dintr-o cauza necunoscuta se stranse dureros. Ingenunchiase langa rama stricata, luand poza si scuturand-o de sticla. Un ciob ii fisurase varful degetului aratator, dar nu simtii durerea fizica, fiindca aia sufleteasca o depasise de mult.

-Domnule, sunteti bine?

Secretara daduse navala in birou, aproape scotand usa din balamale, dar barbatul nici n-o privi. Toata atentia lui era indreptata spre sangele rosiatic, ce i se prelingea pe intregul deget. Privi linia rosie de parca sufletul lui ar depinde de asta si Irene, fu la un pas sa-l cheme pe Markov. Mana dreapta i se ridica, facandu-i semn secretarei ca totul e in ordine. Isi indrepta iar atentia spre poza din mana stanga, trecandu-si apoi degetul vatamat peste poza, mazgalind o anume portiune din ea.

Markov intrase repezit in birou, fiind adus de insistentele Irenei, ce-l informase ingrozita ca fratele sau isi pierde mintile. La inceput nu vroia sa-i de-a atetie, dar judecand dupa comportamentul lui Nikolay din ultima vreme, era foarte posibil sa pateasca asa ceva. Ajuns in dreptul blondului, Markov se lasa pe vine, atingandu-i cu mana dreapta umarul acestuia. Nikolay, tresari uitandu-se speriat in stanga si-n dreapta, auzind apoi oftatul fratelui sau.

-Cine-i?

NEEDITAT!!! Scuzati greselile, scriu de pe telefon.
Pupici :-*** ❤❤

Căsătorie din prima (Volumul I) ✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum