Căsătorie din prima (Volumul I) ✔

Capitolul III - M-am îndrăgostit de tine nebunește

Sheila povesteşte:

  Nikolay apare în urma tatălui său şi se aşează pe scaun fără să scoată o vorbă. Toată seara a fost o linişte totală. Toţi am mâncat în linişte, iar eu  mă mai uitam din când în când la Nikolay. Chiar nu ştiu ce-mi face băiatul ăsta.

     În aceste două săptămâni sau întâmplat multe, iar mie îmi este frică să nu mă îndrăgostesc. Nu am avut o "primă dragoste" şi nu ştiu cum aş reacţiona dacă s-ar întâmplă să mă îndrăgostesc tocmai de el. Suntem foarte diferiţi şi asta ar duce la mai multe certuri de cât romantism. În plus, nici nu mă place cum poate cineva ca mine să spere măcar că o să mă placă cândva. Mă întreb oare cum este să iubeşti pe cineva cu toată fiinţa ta, să nu mai vezi nimic în faţa ochilor decât pe el. Presupun că nu o să aflu niciodată răspunsul la această întrebare.
 
 -Noi plecăm, anunţă brusc acesta.
 
 -Aşa de repede? întreabă mama suspicios. Abia a-ţi mâncat felul întâi, se plânge mai apoi.  
 
 -Mama cred că Nikolay are dreptate, oricum nu prea mă simt bine, îi răspund eu.
 
 -Oh, bine! Când ajungi acasă să iei o pastilă, poate o să te simţi mai bine.
 
 -Bine mama, spun şi o pup pe frunte.
 
 -La revedere! spune Nikolay.

******

 -Ce-ai păţit, de ce te simţi rău? vocea sa sparge liniştea din maşină.
 
 -Nimic important, doar mă doare puţin capul. O să îmi treacă.
 
 -De ce nu mi-ai spus înainte, stăteam acasă, rosteşte îngrijorat.
 
 -Nu puteam să îi fac asta tatălui tău, spun eu fixându-l cu privirea.
 
 -Deci tu ştiai că vine şi tata, spune încruntându-se.
 
 -Pot să te întreb ceva? schimb subiectul ţinându-mi mâinile în poală.
 
 -Sigur, spune el.
 
 -De ce te porţi aşa cu mine în ultima vreme?
 
 -Aşa cum? întreabă confuz.
 
 -Aşa, ciudat.. gesticulez cu mâinile în aer neştiind cum să-i explic.

 -Sheila, eu încerc să fac relaţia noastră, să meargă mai bine. Au trecut mai bine de două săptămâni, mai trebuie doar să aşteptăm momentul când o să le spunem că vrem să divorţăm, spune distrugând orice speranţă în mine.
 
 -Da, ai dreptate. Cum am putut să uit asta? O să trebuiască să divorţăm... spun uitându-mă pe geam.
 
 -Am ajuns, spune Nikolay întorcându-mă cu faţă spre el. Hei, de ce plângi? mă întreabă blând ștergându-mi lacrimile cu degetele lui mari.
 
 -Mi-e dor de nopţile în care râdeam singură când vedeam ceva amuzant la televizor, mi-e dor să zâmbesc sincer şi nu fals, spun  sărindu-i în braţe şi încep să plâng mai tare.
 
 -Sheila, nu plânge scumpo, spune el strângându-mă în braţe. Uite, o să-ţi readuc zâmbetul pe buze, promit, spune zâmbind trist.

-Îl urăsc pe tata, îl urăsc atât de tare. Este numai vina lui, dacă nu aranja el toate astea acum eram acasă şi mă uitam la vreo comedie cu o cană de ciocolată în mână. Nu aici, plângându-mi de milă, termin de vorbit şi un fulger îmi atrage atenţia,
 
 -Haide, să intrăm în casă că a început şi ploaia, spune uitându-se la mine trist.
 
 -Sunt leoarcă, o să mă îmbolnăvesc dacă nu mă schimb repede, spun în timp ce mă îndreptăm spre scări.
 
 -Sheila după ce te schimbi, poate vii la mine în cameră să vedem un film. Ce spui, vii? întreabă atunci când suntem în interiorul casei.

  Încuviinţez din cap, că da şi urc scările. După ce mă schimb hotărăsc să merg în cameră la Nikolay. Bat la uşă, însă nu răspunde nimeni. Deschid uşa şi întru în cameră. Camera lui este aproape la fel ca a mea, doar că aici el are lenjeria neagră.

Uşa băii se deschide, iar un Nikolay doar într-un prosop îşi face apariţia în cameră. Tresar şi îmi pun mâinile la ochi în timp ce mă întorceam cu spatele, văzând că vreau să plec acesta m-a lipit cu spatele de pieptul sau.
 
 -Nikolay! ţip la el speriată. Trebuia să mă anunţi că faci baie, spun ruşinată spre el.  
 
 -Oh, haide iubito, doar suntem căsătoriţi, spune vizibil amuzat în timp ce îmi mângâia gâtul cu degetele sale mari, provocându-mi şi mai mulţi fiori în corp.
 
 -Suntem căsătoriţi, dar am fost obligaţi Nikolay, spun pleznindu-l peste mână ca să înceteze.
 
 -Sheila dacă ţi-aş spune că sunt îndrăgostit de tine, începe privindu-mă serios, dar eu îl întrerup.
 
 -Nikolay cu lucrurile astea nu-i de glumă, termin de vorbit şi simt iarăşi două mâini ce se aşeza pe talia mea şi mă trag spre pieptul lui dezgolit.
 
 -Nikolay îmbrăcate! spun, acesta începând să chicotească.

 ******

-Poţi să te întorci sunt îmbrăcat acum, spune şi rămân mască când îl văd.

-Cred că glumeşti, nu? întreb şi îmi pică faţa când ridică din umeri jucăuş.

-Mă duc să aduc ciocolata, între timp tu poţi să alegi un film, spune presărând un sărut pe umărul meu.
 
  Oh, Doamne!!! Asta îmi mai trebuia acum, nu îmi spune că mă îndrăgostesc de el. Nu vreau să fiu rănită, nu vreau asta.
 
 -Poftim, tresar atunci când îi aud vocea în spatele meu şi îmi dau seama că am fost prinsă în gânduri în tot acest timp, iar el îmi întinde o cană cu ciocolată. Ai ales filmul? întreabă privindu-mă suspect.
 
 -Da, ne vom uita la "If Only" , spun uitându-mă în ochii lui.
 
 -Bine, spune şi se pune pe pat. Ai de gând să vezi filmul de acolo sau vii aici? întreabă arătând locul unde trebuie să stau.

  Mă aşez cu capul pe umărul său, iar el îmi cuprinde talia cu mâna dreaptă. Nu ştiu de ce, dar mă simt atât de bine în braţele lui, mă simt protejată, mă simt specială.  Pe la sfârşitul fimului Nikolay, a început să se joace cu halatul de pe mine.

 - Ce faci? întreb panicată.
 
 -Ştii ce m-a învăţat filmul ăsta? întreabă privindu-mă în ochi. M-a învăţat că timpul este scurt şi nu merită să îl irosesc pe banalităţi, m-a învăţat că dacă am o persoană specială lângă mine trebuie să apreciez ceea ce am. M-am îndrăgostit de tine Sheila, m-am îndrăgostit nebuneşte de tine. Simţeam că nu mai aveam aer dacă nu îţi mărturiseam, spune şi oftează mângâindu-mi obrazul drept.
 
 -Nikolay şi eu cred că simt ceva pentru tine, ceva puternic care mă roade pe dinăuntru cu fiecare secundă şi nu mă lasă să trăiesc liniştită, mărturisesc şi o lacrimă alunecă în josul obrazului meu drept.
 
  Acesta îmi şterge lacrima, apoi începe să mă sărute. Îmi prinde halatul şi îl aruncă undeva prin camera, iar eu îmi incolocesc mâinile în jurul gâtului său. Şi am continuat aşa până am rămas fără haine pe noi. El i-a cearşaful şi îl pune peste noi, iar după se uită atent în ochii mei căutând aprobarea ce avea să mă ducă pe culmile extazului.

******

  Mă foiam să îmi găsesc un loc mai moale, dar nu găseam acel loc niciunde. Îmi deschid ochii brusc şi observ că stau pe pieptul cuiva. Îmi ridic capul şi dau de o pereche de ochi ce se uitau cu dragoste la mine. Deci totul a fost adevărat, nu a fost niciun vis.

-Bună dimineaţa, dragoste! zâmbeşte şi mă pupă pe frunte. Cum ai dormit? întreabă strângându-mă mai tare în braţe.

-Bună dimineaţa! Am dormit bine, foarte bine chiar, spun şi un zâmbet uriaş mi se întinde pe chip. Ce s-a întâmplat aseară nu a fost un vis, nu-i aşa? întreb dorind să fiu sigură de asta.

-Nu, nu a fost vis şi mă bucur că s-a întâmplat. De ce, tu nu te bucuri? întreabă cu o voce scăzută şi în acelaşi timp simţeam tristeţea din glasul său.

 

-Doamne fereşte, Nikolay! spun făcându-mi cruce. Nu aş putea să spun că nu mă bucur, pentru că nu e adevărat. Mă bucur atât de tare că tu eşti primul bărbat din viaţa mea şi nu regret asta.

Hei! Am venit şi cu capitolul al trei-lea. Lectură plăcută! pupici :****