Capitolul VIII - Totul va fi bine

9.4K 400 25
                                    

Capitolul acesta este pentru DumitrescuMarilena ! Îţi mulţumesc pentru toate cuvintele frumoase şi încurajatoare.

"I can see the pain behind your eyes,
It's been there for quite a while
I just wanna be the one
To remind you what it is to smile, yeah
I would like to show you
What true love can really do

Girl, let me love you,
And I will love you,
Until you learn to love yourself"

Ne-yo - let me love you

Alexander povesteşte:

Ochii ei se măresc la auzirea cuvintelor mele, însă în secunda doi i se aşterne un zâmbet larg pe chipul ei angelic.

-Tu glumeşti sau eu nu mai aud bine fiindcă sunt beată? întreabă ridicând din sprâncene.

- Nu aş avea vreun motiv să glumesc. Ceea ce ţi-am spus e adevărat şi îţi voi demonstra, termin fraza cu seriozitate în glas.

Îmi duc mâna spre obrazul ei mângâind încet pielea fină şi uşor rozalie. Privind în ochii ei căprui observ o uşoară urmă de vinovăţie. Dacă în seara asta aş încerca ceva ştiu sigur că aş distruge tot planul. Ştiu că îl iubeşte pe Nikolay, însă vreau să cred că pot schimba asta dacă m-aş comporta mai dulce cu ea. Ştiu că nu sunt la fel ca el, asta fiind după părerea ei, însă am făcut imensa greşealã de a mă simţii atras de o persoană interzisă mie.

-Stai liniştită, spun blând în timp ce mă dădeam jos de pe ea şi m-am poziţionat mai bine lângă ea. Am făcut o mare greşeală Sheila şi niciodată nu o să pot să mi-o iert, iar această greşeală este că am abuzat de o femeie, perfectă din toate punctele de vedere. Însă ceea ce face greşeala mea să fie de neiertat... spun lăsând capul în jos şi cu privirea aţintită pe lenjeria neagră, fiindu-mi tot mai greu să-mi abţin râsul. Este fiindcă acea femeie era însărcinată, spun şi îmi ridic capul pentru ai vedea reacţia. Nu, nu, nu... Te rog nu plânge, îmi joc mai bine rolul trăgând-o spre pieptul meu şi sărutând-o blând pe frunte continui. Şi vreau să îmi îndrept greşeala, asta dacă nu este prea târziu.

-Cum adică vrei să îţi îndrepţi greşeala? întreabă ridicându-şi brusc capul şi ochişorii ei naivi mă priveau întrebători.

-Adică, am aranjat o programare la o doctoriţă foarte bună, pentru un control amănunţit, pentru a vedea dacă copilul tău mai.... Adică, dacă este în regulă. Iar tu nu trebuia să bei atât de mult alcool în seara asta, spun pe un ton serios uimindu-mă şi pe mine cât de bine pot juca teatru.

Ea nu spune nimic, ci doar îşi adânceşte capul în bluza mea şi murmură un mulţumesc, mai mult şoptit. Încep să o mângâii uşor pe spate şi uşor, uşor adorm şi eu.

******

-Haide, Sheila grãbeştete. Altfel vom întârzia, strig către ea fiindcă stă de mai mult de 20 de minute în baie.

-Acum, mai am un pic.

-Asta tot spui de 20 de minute încoace.

Coborâm din maşină şi urcăm scările din faţa spitalului pentru a ajunge la uşã. Pătrundem în încăpere iar Sheila, se strâmbă la vederea personalului mult prea alert. Un zâmbet îmi încolţeşte în colţul gurii şi decid să îl împing în întunericul minţii mele. O i-au de mânã şi pornesc către cabinetul Doamnei Priya. Am decis să o aduc aici din două motive. Primul, fiindcă ştiu că Priya, este un medic ginecolog foarte bun, iar al doi-lea este că o cunosc de foarte mulţi ani şi am încredere nu mă va trăda în ultimul moment. Bat la uşã şi o voce caldă rosteşte un "intră" dincolo de ea. Apăs pe clanţa şi păşim amândoi în încăpere, iar un miros de vanilie ne întâmpina la intrare.

-Bună ziua, luaţi loc, ne întâmpina ea zâmbitoare stand într-un scaun cu părul prins într-un coc şi cu privirea atintita pe nişte foi albe. Aşa, vorbeşte după ce pune dosarele de-o parte. Tu trebuie să fii Sheila, nu-i aşa? întreabă iar şatena se rezumă doar la a da din cap. Încântată, eu sunt Priya. Deci a-ţi venit pentru un control amănunţit, aşa-i ?

-Aşa este, răspund eu zâmbindu-i cu subînţeles.

-Ei, în cazul asta, domnule Alexander, va rog să aşteptaţi pe hol.

-Dar de ce? Eu vreau să stau aici, lângă ea.

-Pacienta trebuie să fie liniştită, de asta trebuie să aşteptaţi pe hol, vorbeşte iar eu mă supun tăcut fiindcă mai presus de toate sănătatea ei se află pe primul loc. Pe naiba, aici nu-mi pot abţine râsul.

Sheila povesteşte:

Alexander, pleacă închizând uşa în urma lui şi liniştea îşi face simţită prezenţa în cabinet.

-Sheila, vino cu mine, spune doctoriţa îndreptându-se spre partea dreaptã a cabinetului.

Se opreşte în loc, iar eu îmi ridic privirea din "Pământ". Observ că suntem în faţa a ceva ce este acoperit cu un cearşaf şi doctoriţa dã cearşaful la o parte zicandu-mi să mă aşez. Mă uit mai bine şi observ că era un pat. Mă aşez iar doctoriţa îmi spune să stau liniştită, fiindcă nu se întâmplă nimic rău. Îmi relaxez corpul, iar ea îmi ridică bluza mai sus de coate. Aplică un gel pe burta mea şi nici nu ştiu cum de nu am reacţionat la temperatura rece a acestuia. După ce termină începe să mă examineze. Se uită pe ecranul televizorului timp de vreo zece minute, ca mai apoi să se întoarcă cu faţa la mine. Îmi dã nişte şerveţele zicându-mi să mă şterg. După ce temin îmi spune că mai trebuie să fac nişte analize, iar mai apoi o să îmi spună rezultatul. Termin cu toată agitaţia şi aştept cu nerăbdare răspunsul.

-Deci? întreb eu. Au venit rezultatele, cum sunt, copilul este bine, nu a păţit nimic? întreb nerăbdătoare, iar Alexander, îmi strânge mâna între a sa blând.

-Sheila, ia-o mai uşor, începe ea. Cât despre copil totul este bine, numai că sunteţi la un pas să îl pierdeţi.

-Cum adică este la un pas să îl piardă? sare Alexander, ca ars. Ce vreţi să spuneţi cu asta, doamnã doctor?

-Staţi liniştiţi, dacă face cum îi spun totul va fi bine, rosteşte şi pot să răsuflu mai uşurată.

După o discuţie cu doctoriţa despre cum ar trebui să mă feresc de riscuri ce ar putea afecta sarcina, eu şi Alexander am ieşit din spital, însă sinceră să fiu doctoriţa mi s-a părut un pic cam agiatã ultima dată când am vorbit.

-Abia aştept să se nască, vorbeşte acesta cu un zâmbet larg pe chip, iar pe mine mă uimeşte pe zi ce trece. El, care se presupune că este răpitorul meu, să se bucure că, copilul trăieşte? Ba mai mult, aşteaptă să se nască?!! Eh... bănuiesc că toate au un început, însă începutul asta mă cam sperie.

-Şi eu aştept asta, Alexander, spun şi mă trezesc cu o îmbrăţişare cât "casa" de mare.

Dupã 1000 de ani, am revenit şi eu cu un capitol nou. Sper sã nu mã bateți, dar nu prea am avut inspirație... Sper sã vã placã şi vã aștept pãrerile :)

Căsătorie din prima (Volumul I) ✔Where stories live. Discover now