Fă-o! // în curs de editare

Capitolul 1

      Pașii mi se afundau din ce în ce mai mult în zăpadă. Mi-am strâns paltonul greoi, îmbibat cu fulgi ce zăpadă topiți, tremurând de frig și am răsuflat ușurată, stârnind o ușoară mișcare a zăpezii ce cădea din cer în jurul meu atunci când am deschis ușa magazinului alimentar unde mă trimisese mamă. 

 Clopoțelul a sunat vesel, amintindu-mi de Crăciunul ce se apropia. Eram pe punctul de a intra atunci când am auzit un vâjâit scurt și un bulgăre de zăpadă a zburat fulgerător pe lângă mine, spulberându-se la impactul cu vitrina. 

      M-am chircit, îndrăznind să privesc peste umăr. Puțin mai departe de mine, un băiat într-o geacă de piele zâmbea pe sub fularul ce îi ascundea o parte din chip. A luat de jos o altă mână de zăpada, aruncând în mine înainte că eu să pot reacționa.

Mi-am scuturat mâneca paltonului, acolo unde mă lovise bulgărele. Am vrut să îmi continui treburile, însă băiatul misterios nu îmi dădea pace. De la o distanță ceva mai mare continuă să arunce cu zăpada în mine. M-am ferit, evitând primii doi bulgări, însă un al treilea mi-a doborât căciulă. Am înjurat încet luând-o de jos și scuturând-o, la timp pentru a primi un alt bulgăre, de data asta în umăr. 

      Am pufnit enervată, îndesându-mi căciula în buzunarul adânc. Am alergat spre băiat, luând din mers niște zăpada pufoasă și încercând să fac un bulagre cât mai rotund. I-am auzit râsul cristalin atunci când l-am ratat, însă nu m-am lăsat intimidată. Bineînțeles, a ripostat. M-am ascuns după trunchiul gros al unui copac, netezind bucata de zăpada cu mâinile goale, înghețate. Am privit precaută, însă când privirile ni s-au întâlnit la mai puțin de douăzeci de centimetri ne-am scăpat

amândoi câte un strigăt ușor de uimire. El a dat drumul celor doi bulgări perfecți, pe când eu, din reflex, am aruncat cu masă diformă de zăpada neînchegata, lovindu-l din plin. 

      Am început să râd atunci când el, oscilând între furie și amuzament, a început să mă alerge pe trotuarul îngust, plin de trecători. Din fugă mai schimbam câțiva bulgări, chiar dacă majoritatea nu erau nici măcar pe aproape de țintă. Alergăm, râzând și mă simțeam atât de ușoară! 

      Un bulgăre de-al lui nimerise în sacoșa unei bătrâne ce îi striga furioasă ceva ce nu am putut aud, în timp ce unul de-al meu a zburat până în stradă, pe capota unei mașini. Șuvițele subțiri mi se lipiseră, ude, de chipul îmbujorat. 

      Aruncăm o privire în spate când m-am împiedicat, evitând în ultima clipă să mă ciocnesc

de cineva. Abia m-am ținut pe picioare suficient de mult cât să bălmăjesc un Scuze. Apoi zăpada pufoasă s-a spulberat, lăsând la iveală o suprafața de gheață curată pe care am alunecat. 

      L-am auzit cum râde în spatele meu, însă totul s-a transformat într-un cor de chiote ciudate atunci când a căzut și el în genunchi, aterizând, în final peste mine. 

      Câteva minute am rămas acolo, râzând și încercând să aruncăm cu frimituri de nea. Abia când toracele meu se ridica regulat m-am oprit din râs, trântindu-mă în zăpadă. 

      S-a tras mai lângă mine, scuturându-și fesul negru. Trecătorii ne aruncau priviri ciudate, însă nu ne păsa. 

      S-a așezat lângă mine, împroșcând cu câteva

particule de nea, însă am ripostat lent. Fularul i-a căzut alături de căciulă, dezvăluind un chip cunoscut. 

      -Reynard?! 

      Mi-a zâmbit, ridicând din umeri. Pe semne el mă recunoscuse.  

      -Ce faci aici? Tu nu stăteai în partea cealaltă a orașului?