EU-EL-COMPROMISURI

Cap.1

Mona

Sunt uimită de ceea ce tocmai am auzit c-a scos pe gură directoarea.

Cum adică vor veni americanii să ne zugraveasca grădinița? Tocmai la noi? O grădiniță mică dintr -o localitate la fel de mica  din Dobrogea si ei vor veni aici?

Directoarea continuă sedinta cu noi, cele cinci educatoare de vârste diferite.

-Va veni mâine un camion pus la dispoziție de ei si câțiva soldați să ne ajute la încărcat. Trebuie să eliberăm spațiului pentru că vor începe imediat zugravitul  si  renovatul. Vor razui peretii, ii vor repara  si ne vor pune parchet în toate sălile.

-Dar, cum de vin la noi?  nu mai rezistă doamna Diaconu si-o întreabă, astfel raspunzandu-ne tuturor la ceea ce gândim in acest moment.

-Au o convenție cu Inspectoratul scolar si au ales localitatea noastră si îndeosebi grădinița noastră.
Asa că, fetelor aveți multă treabă!

-Pai, ce am putea noi sa facem?Nici măcar nu stiu engleză, pe vremea mea se învăța rusă la scoală, continuă sa comenteze doamna Diaconu facandu-ne sa izbucnim în hohote de ras.

-De acum înainte veți lucra în altă clădire pusă la dispoziție de primărie. Este la ceva distanta de aici, dar asta e, trebuie sa supraviețuim vreo două luni asa!

-Of, asta mai lipsea!Chiar acum când mai am un an până sa ies la pensie! ne face iar sa râdem colega noastra pusa mereu pe sotii, cu toate ca este mult mai in vârstă decat noi, de multe ori disperand-o pe directoare.

Ne-am ridicat să plecăm cu privirile mirate, cu multe intrebari fără raspuns, multumindu-ne deocamdată cu atât.

-Si încă ceva..., vă programați pe rând si veți veni pe aici câte o oră, două sau câte vreți  pentru a-i ajuta!

-Cu ce naiba sa-i ajutăm?  Doar n-o sa zugrăvesc cot la cot cu ei, nu? se trezeste o alta colega sa comenteze.

- Veniți pentru a alege culorile potrivite pentru clase, holuri, culoarea la parchet si tot ce mai au nevoie.

O Doamne asta mai lipsea, o grămadă de americani fitosi care se cred buricul pământului !

Plec spre  clasa mea si îmi  continui activitățile. Lucrez de doi ani ca educatoare în această grădiniță si am grupa mare formata din douazeci si sapte de copii frumosi .
Îmi iubesc meseria, ii iubesc pe copii  si m-am obisnuit cu ei, chiar îmi lipsesc atunci cand sunt libera .

Continui jocurile pe sectoare, trec la activitatile comune cu toata grupa si astept venirea parintilor, gandindu-ma ce greu ne va fi de acum inainte. Intr-adevar cladirea este veche si de mult timp trebuia renovata, dar chiar acum în timpul anului scolar? 

Programul se  sfârseste  si după multe indicații pe care le dau  părinților referitoare la schimbarea locației si a programului de lucru, am început să -mi strang dosarele  în cutii sa le bagam intr-o mica magazie din spatele gradinitei, asa cum ne-a sugerat directoarea noastra.

Unde naiba o sa le bagam pe toate?

-Eu nu mai pot, o să vin de dimineață să continui! Ce zici, mergem la stație? îsi face apariția  colega si prietena mea Liza.

-Ok, ai dreptate, prea multe pentru o zi, nu? îi răspund plictisită.

M-am învârtit în ultima oră de colo colo si am scos tot ce-am putut, dar acum realizez ca nu se vede mai nimic.

La naiba!

 La iesire din clasă  privesc înapoi pe hol, ziceai că era un spațiu devastat de un cutremur.
Multe cutii pe jos, hârtii, dulapuri date la o parte, colege agitate care mai de care, toate decoratiunile pe care ne-am chinuit sa le facem date de pe pereti si aruncate pe jos. 

     Arata ca naiba!

Am iesit din grădiniță si chiar în fața porții opreste o masină militară, iar din ea coboară directoarea noastră râzând. Cu un glas mierlos, îngrozitor de grețos, vorbește  cu un soldat american. Are in jur de treizeci si cinci de ani, cu toate că se imbraca de obicei elegant si vrea sa para o mare doamna, azi e în blugi, cu o bluza destul de decoltata, foarte machiata si rosie în obraji.

          Ce are asta de gand?

Americanul   ne arunca  o privire indiferenta, iar draguta de ea, vrând să se laude de poziția ei se hotăraste să ne prezinte într -o engleza stricată.

-El este sergentul Blake, domnisoarelor!

- Ele sunt colegele mele, Liza si Mona, rade ea cat poate de fals, zgariandu-mi timpanul.

-Încântat,  răspunde  acesta dându -si ochelarii jos si aruncandu-ne cel mai cuceritor zâmbet posibil.

Are ceva ce mă enervează , poate privirea lui sau zâmbetul, dar mi se pare zeflemitor si increzut.

Si asa am o părere proastă față de americani, ăsta mai lipsea!

 N-am mai întârziat si îmi iau la revedere,  trăgând -o pe Liza după mine.
Ea este super încântată de sergentul Blake si -mi vorbeste tot drumul de el, îmi tot spune că dacă n-ar fi  logodita ar  dori o relație pasională cu domnul Blake.

Oooo, Doamne, deja au început femeile să roiasca în jurul lor!