EU-EL-COMPROMISURI

Cap.3

Mona

   Si după multe indicații date copiilor în care îi rog să se uite numai la mine, am ieșit în ritm de dans cu bețele în mână si încercând să păstrăm ritmul.

   M-am decis sa-i conduc si să dansez cu ei pentru a nu se speria de atâția oameni si a nu se trezi acestia cu câteva bețe în cap sau mai rău cu doisprezece băieți care încep să plângă în același timp.

   Nu mai vad  nimic în jurul meu decât copiii care  dansează  mititeii ca si cum suntem singuri la repetitii, fără emoții si fără niciun stres.

   Sunt foarte mândră de ei!

   La fel cum am venit pe ritm de dans, la fel plecam  dar în aplauzele tuturor, a părinților, a soldaților, a primarului.

   Ma retrag  iar în grupa mea si abia după ce îi predau  pe copii părinților lor  încep  să tremur de emoție.
Nici n-am auzit-o pe Liza când a intrat. 

- Felicitări, a fost super!Le-a plăcut tuturor! Bravo! spune zambindu-mi cald si stiu că o zice din inimă pentru că e prietena mea cea mai bună si totodată si criticul meu vehement si nu s-ar feri sa-mi zică daca ceva nu a fost în ordine.

  Nici n-am apucat să îi răspund că apare directoarea agitată, îmi spune că mă asteaptă comandantul si niste ofițeri americani să mă felicite.

-Pe bune? Dar chiar trebuie? Stiti doar ca nu sunt un orator foarte priceput!

-Hai, Mona, nu mai face figuri!Asta e o onoare pentru tine, pentru noi!spune enervata.

   Împinsă mai mult de la spate de directoare am iesit în curtea grădiniței.
E  multă agitație, mamicile aproape  au uitat  de copii, stau  ,,călare "pe americani si ii servesc cu prăjituri si placinte  făcute de ele; in timp ce  copiii alearga  de colo -colo lăsați liberi.

O Doamne , ce disperate sunt astea!

   Colegele mele se pozeaza  cu soldatii pe care ii vad pentru ultima oara, atractia fiind cei cativa afro-americani. O vad  si pe Ashley care imi  face   zâmbind din mână, ea fiind inconjurata de vreo trei tatici.

    O Doamne ce se intampla aici?

   Directoarea ma îndreapta spre gardul din dreapta unde se vad niste ofițeri americani care stau atât de drepți de parca ar  avea ceva băgat în fund.

Oare când sunt in scoala militară le baga ceva in fund si nu le mai scot toata viața lor?

  In mijlocul lor cred că este comandantul, un domn roscat cam la patruzeci si cinci de ani care îmi zâmbește cald si mă felicită. 

  Directoarea încearcă sa-mi traducă cu zâmbetul ei de hienă, dar o opresc spunându -i că înțeleg.

     Mai rau ma incurca cu engleza ei stalcita!

  -Multumesc domnule,  îi răspund simțindu-mi tot sângele în obraji.

   Cu coada ochiului îl simt cum mă priveste, îi arunc o privire scurtă si chiar asa e. 
  Este cel mai tânăr si înalt, cred ca are peste un metru nouăzeci si e brunet, mă priveste intens fără să schițeze vreun gest , cu ținuta lui dreaptă.

   Ăsta sigur are ceva mai mare  bagat in fund!

-Un dans foarte interesant, n-am mai văzut asa ceva, continuă comandantul.

 Nici nu mai sunt  atentă la ce spune, deja mă simt foarte studiată de celălalt si ceva mă deranjeaza.

     Ce dracu vrea si asta? N-a mai vazut femeie?

  Intorc  capul si il privesc din nou,  serioasa chiar destul de acră, arătându -i că mă deranjaza privirea lui, dar parcă zaresc un mic zâmbet, apoi fata lui devine foarte serioasa si ma priveste încontinuu, nederanjat că eu mă foiesc sub privirea lui si-mi vine al naibii de mult să tip la el sau sa-mi dau ochii peste cap, dar nu pot face asta în fata comandantului si a directoarei mele.

     O Doamne cine se crede si ăsta ?

 
  John

       Mă plictisesc, dar în același timp mă amuz.
       Asa este peste tot unde mergem, nimic nou. Sar  femeile pe lângă noi si se gadure la picioarele noastre ca niste pisici  infierbantate.
     
   La fiecare festivitate, după ce termina lucrările de renovare trebuie să participăm si noi, cu toate că n-avem treabă cu ei ,cu renovarile.
     
   Divizia mea se antreneaza în baza din Kogălniceanu, mai avem si actiuni comune cu soldatii români, dar vrând nevrând trebuie să participăm si la astfel de acțiuni cu populația civilă din diferite localități.
    
     Deodată,  incepe o muzică ciudată, cred că e  specific țării lor si apare un rând de copii cu bețișoare în mână conduși de o tipă micuță îmbrăcată într -o camasuta cu modele pe ea si pantaloni negri destul de mulati.

      Ce fundulet ! La dracu John, chiar ai luat-o razna ! Adevarul e, ca de ceva timp n-am mai fost cu nimeni!

     
       Danseaza cu diferite miscări si ne  impresioneaza  pe toți.
      Ceva mă face s-o privesc pe tânără, cred că privirea plină de dragoste cu care se uita la  copiii sau poate fata ei ...,arata destul de bine.
       Se termină muzica si dansul si aceasta dispare.

        Comandantul e  destul de impresionat si o trimite pe directoarea aceasta enervantă să-si aducă colega s-o felicite.
        Si iat-o, împinsă parcă de la spate, rosie în obraji cum vine încet.
         E micuță, cred că are un metru saizeci, cu părul saten închis prins într -un coc simplu.
  O studiez fără să -mi dau seama, destul de intens, dar cred că isi da seama pentru că îmi aruncă o privire serioasă si parcă nervoasă.
  Îmi  vine sa râd de atitudinea ei, dar mă abțin la timp si o studiez fără jenă in continuare.
     Are ochii căprui închis, aproape negri, bluza sta lipită de sani si se miscă la fiecare respirație de-a ei.

     O , Doamne si ce sani are, destul de mari cum îmi plac mie.
 La ce naiba mă gândesc?

     Ii multumeste comandantului cu un zâmbet larg si frumos, iar mie îmi arunca o privire rece si se retrage in grădiniță.

 
  O , pisicuta asta are gherute!   Cine naiba se crede si asta?