EU-EL-COMPROMISURI

Cap. 42

Dragele mele o sa va faca placere daca ascultați melodia in timp ce citiți!

Mona

Simt cum imi sangereaza sufletul. Am convenit cu John sa vorbim cu parintii lui, iar acum le vad privirile dezamagite atunci cand le spun ca plec si n-o s-o mai vada pe Sara mult timp de acum incolo sau poate deloc, nu stii ce se întâmplă în viață. Ei au fost foarte buni cu mine, m-au acceptat de la început si îmi iubesc fata foarte mult, ceea ce mă face fericită.

John nu zice nimic, are maxilarul inclestat si îi văd o vena care îi pulseaza, sta cu capul plecat si ascultă doar.

-De ce Mona? Stiu că aveti probleme, dar am crezut ca ati inceput sa le rezolvati...  îmi spune Sarah plângând.

-Poate distanta ne va ajuta sa le rezolvam, pentru ca acum n-am reusit...încerc sa-i explic.

-Sarah, sunt doi oameni maturi, lasa-i sa se descurce singuri, iubito! o sfatuieste Don calm, dar il vad la fel de trist de situatia asta.

-Si eu n-o sa-mi mai văd nepoata niciodată? spune disperată.

-Îți promit Sarah ca o vei mai vedea, când va mai creste va veni să vă viziteze si...  spun dar sunt întreruptă de John care se ridică furios de pe canapea si pleacă trantind usa de la intrare.

Cam atat a rezistat calm !

Plec dupa el, lasandu-l pe Don sa-si consoleze soția si-l gasesc în spatele casei stând cocoțat pe gard cu fața în mâini.

-John? il intreb usor.

Se da jos de pe gard si ma priveste furios cu ochii umezi, strangandu-ma de brate destul de tare.

-Niciodată Mona, niciodată să nu mai spui că Sara va veni când va mai creste! Eu n-am de gand să stau departe de voi atata timp! Voi veni dupa voi si te voi aduce înapoi! Acum te las să pleci pentru că nu-ti pot promite nimic, dar voi veni la tine, o voi face atunci cand o sa-mi revin si o sa pot sa-mi țin promisiunile!

Mă trage în brațele lui, lipindu-ma de pieptul lui puternic si stăm asa mult timp, simtindu-ne bătăile inimilor.

Dupa toată hartogaraia pe care o aveam de făcut pentru a putea pleca cu copilul, am hotărât că e mai bine să ne intoarcem în bază si să plec de acolo la aeroport.

Cand am ajuns langa casuta noastra, mi s-a strans inima de tot. Prima mea casa pe care am mobilat-o cu drag, unde l-am asteptat pe John sa se intoarca dintr-un razboi care nici macar nu e al lor, unde ne-am iubit, unde am ramas insarcinata, unde ne-am facut planuri pentru un viitor care acum nu va mai exista.

Intru si toate gandurile si amintirile mă lovesc si ma fac sa sufar mai mult, imi adancesc prapastia din sufletul meu.
John o duce pe Sara in dormitor si o aseaza in patul nostru.

Nici macar n-am apucat sa-i decorez camera si mi-am dorit asta atat de mult!

Ma duc in bucataria unde am invatat sa gatesc pentru prima data, unde John m-a iubit sprijinita de dulap, unde imi beam cafeaua si exersam lectiile de engleza predate de doamna Winston.

Ah,amintirile astea imi fac atat de rau!

John se uita la mine si nu stie ce sa faca sau sa zica, parca am fi doi straini care s-au trezit incuiati intr-o casa.

-As vrea sa stai putin cu Sara! Vreau sa merg la centru sa-mi iau ramas bun de la prietenii mei.

Aproba dand din cap, nu poate sau nu vrea sa vorbeasca! Il vad ca-si ia telecomanda si se pune in fata televizorului butonand.