EU-EL-COMPROMISURI

Cap.27

Mona

Nu vreau să mă ridic din pat, nu vreau să vină dimineața, nu vreau să plece John.
Sufăr, sufletul meu plânge si as vrea să urlu si sa-mi scot durerea afară, dar mă abțin, n-am ce face, chiar dacă nu vreau John va pleca. Toată noaptea am stat fără să dormim, ne-am alintat si ne-am iubit, ne-am făcut tot felul de declarații si promisiuni de iubire veșnică, asa cum fac toți îndrăgostiții, dar noaptea a trecut iar el e acum la dus si în curând îsi va imbraca uniforma, îsi va lua rucsacul si va pleca de lângă mine alte trei luni.

O, Doamne, daca ai putea sa-mi iei durerea asta din inimă, să trec mai usor peste ziua de azi sau peste zilele următoare!

Se aude soneria de la usa, cineva insistă si bubuie chiar. Dusul se aude în continuare, asa că sunt nevoită să mă ridic din pat, sunt îmbrăcată intr-un maieu si niste pantaloni lejeri de pijama.
Deschid usa si mă trezesc cu o palma direct peste față, simt ca o arsură pe obraz si o văd pe Sharon că se pregătește să mă loveasca iar, dar de data asta îi barez mana.
Arată foarte rău, are părul ciufulit niste haine largi si necalcate, nemachiata, ochii parca iesiti din orbita si cearcăne pronunțate.

-Tarfa ce esti, mi-ai luat tot ce aveam! Aveam totul, mi l-ai luat pe John, iar acum si pe Andy cu fața ta de mironosita! urlă. 

-Ti-ai facut-o singura, taratura ce esti! Nu te-ai multumit cu barbatul minunat pe care îl aveai, l-ai vrut si pe al meu, i-ai băgat numai rahaturi în cap despre mine, credeai c-o să mă părăsească, dar te-ai înselat. John niciodata n-o să mă părăsească, pentru că mă iubește asa cum pe tine n-o să te iubească niciodată! urlu si eu la ea.

-Mi i-ai luat, peste tot mergeam împreună si ne simțeam bine, eram un trio, dar ai venit tu si te-ai băgat între noi ca un vierme!

Mă enervez si sar în capul ei, o apuc de păr si-o trag în jos până la pământ, o incalec cu o putere dată de suferința pe care mi-a provocat-o cand l-a mintit pe John ca-l insel si încep sa-i dau palme peste față fără să mă opresc, nu mai văd si nu mai aud nimic, doar îmi simt sângele zvacnidu-mi în vene.

-Esti nebună, ar trebui să mergi la ospiciu! tip la ea, deodata sunt apucata de două brațe si ridicată în sus de pe ea, dar a reusit să mă scoată destul din sărite că încep să dau din picioare si să mă zbat, pentru că vreau să continui s-o bat pe nenorocită.

-Iubito, las-o! Nu merită! încearcă John să mă liniștească, tinandu-ma mai strâns în brațele lui puternice si lipindu-ma de pieptul lui gol.

Cred c-a iesit din dus si ne-a auzit pentru că e doar în boxeri.

-Pleacă de aici, Sharon! Dacă te mai prind că te mai iei de Mona, jur să uit că esti femeie si o sa-mi folosesc toate tehnicile de luptă pe care le stiu încât sa te desfigurez să nu te mai recunoască nimeni! suiera printre dinți cu o ura pe care n-am mai vazut-o niciodată la el.

Sharon se ridică, se sterge cu dosul palmei de sângele care îi curge din nas si încearcă sa-si aranjeze hainele .

-Esti o sălbatică Mona, iar tu John esti un prost si vă meritati unul pe celălalt ! si astfel Cruella pleacă. 

John îsi bagă mâna sub genunchii mei si mă ridică în brațe, merge până la masa din bucătărie unde mă aseaza si-mi pune o cească cu cafea în față. 

-Bea, micuta mea războinică Pocahontas! îmi spune ranjind mandru parcă de mine.

Mă pufneste râsul si nu-mi vine să cred ce-am făcut, dar si-a cautat-o.

-Să învețe să nu se mai ia de bărbatul alteia! îi spun umflandu-ma în pene.

Mă lasă sa-mi beau cafeaua în timp ce el se îmbracă, când îl văd în uniformă revin la realitate si îmi dau seama ca e timpul să plecăm până la locul de întâlnire cu ceilalti. Mă îmbrac rapid si-l conduc pe jos, unul lângă altul, tinandu-ne de mână cu degetele imperecheate si fără să spunem nimic.