EU-EL-COMPROMISURI

Cap.24

Mona

Razele soarelui îmi încălzesc fața si mă trezesc din somnul meu dulce. Îmi dau seama după pozitia soarelui că este foarte târziu, probabil prânzul, n-am mai dormit atât de bine de foarte mult timp.Amintiri din noaptea trecută îmi vin în minte si îmi fac sufletul să tresalte. John mi-a declarat dragostea lui, în timp ce eu m-am prefăcut că dorm, nu stiam ce sa-i răspund, nici acum nu stiu cum să reactionez. În sufletul meu nici n-am fost supărată pe el, îl iubesc prea mult, dar gelozia lui o să ne facă mereu probleme si nici nu stiu de ce, pentru că nu i-am dat niciodată motive. Mereu a fost gelos si posesiv, dar niciodată nu a exagerat ca acum si mă întreb ce l-a facut să fie asa?

Mă întind leneșă ca o pisică, întrebându -mă unde e John, dar gândurile mele sunt întrerupte de țipete.

La dracu, dacă a venit Sharon din nou, jur că mor cu ea de gât de data asta!

Mă uit de jur împrejur si constat că n-am nimic de îmbrăcat aici, toate hainele mele au dispărut, iar dressingul este pe hol undeva în fața celor care sunt în living.

La dracu, John cu ordinea ta cu tot!

Atâția ani în armată l-au făcut sa nu suporte hainele sau lucrurile aruncate de colo colo. Asa că iau cearsaful de pe pat si infasurandu-ma în el ies curioasă.

-Dios mio dacă i-ai facut ceva, jur ca nu contează că esti ofițer, vei ajunge la Curtea Marțială! Nu înțeleg de ce soțul meu te laudă, mai ales după ce i-ai făcut Monei! o aud când tipă.

O Doamne, e Rosa!

Când intru în living, dau de o imagine pe care n-o voi uita prea usor, Rosa care are un metru cinzeci și cinci de centimetri, îl amenință pe John si-l împinge cu degetul în piept, iar el la bustul gol si intr-o pereche de pantaloni lejeri de trening, cred că abia ieșise din dus, uitandu-se buimac la ea.

Când mă vede Rosa, mă studiază de jos pâna sus si vine rapid lângă mine.

-Esti bine?

-Da, Rosa sunt foarte bine! o asigur eu.

-Bine, atunci!Am venit să te invit,..ăă... de fapt să vă invit la ziua lui Miguel, e o petrecere pentru copii dar cum tu esti iubirea lui, nu poți lipsi! îmi spune zâmbind.

John se uită la ea de parcă a văzut o femeie scăpată de la ospiciu, dar chiar asa arată. E îmbrăcată în halat, cu părul vâlvoi si cu o bâta de baseball în mâna.

-Bine, Rosa o să venim, dar ce-i cu bâta asta? o întreb curioasă.

-E a lui Miguel, am crezut că ...., nu te-am văzut de ieri si nu stiam nimic de tine, de obicei ne vedeam dimineața si am crezut...că soțul tău ....,   se balbaie ea.

-Ok, eu plec! îmi zâmbește, dar se întoarce spre John si îi arată semn cu mâna că e cu ochii pe el.

Când rămânem singuri ne uitam unul la altul si ne pufneste râsul.

-Iubito, îmi plac prietenii tăi! îmi spune razand  John.

-Da? Chiar iti plac?

-Da, unul se da la mine să mă bată, iar altul vrea sa mi-o tragă! râde el în hohote, amuzandu-mă si pe mine.

Se opreste si îi văd ochii plini de dorință, văzând parca prin cearceaful de pe mine.

-Esti provocatoare, doamna Smith, îmi sopteste lângă ureche ridicându -mă în brațe si mergând spre dormitor.