EU-EL-COMPROMISURI

Cap.32

Mona

Zilele curg lin, am început serviciul amândoi, iar mă trezesc singură diminețile pentru că John e la antrenament. Ne mai vedem câteodată la prânz când mâncăm împreună sau facem sex pe fugă pentru că serviciul meu începe de dupa-amiaza, seara vine si mă așteaptă la centru si ne plimbam lejer până acasă sau la cumpărături.
Am revenit la viata noastră normală de zi cu zi. Copiii sunt foarte curiosi si mirați de burtica mea care creste pe zi ce trece, spre bucuria lui John care îsi imaginează o fetita dolofana si sănătoasă.

Toata lumea mă protejează de parcă as fi bolnavă, la munca David, Rosa si mai ales doamna Winston care se bucură că va fi bunică, iar acasă John e mai posesiv ca niciodată.

O, Doamne daca va fi fata, mi-e milă de ea mai tarziu, cred ca n-o s-o lase la nicio intalnire pana la vreo douazeci de ani si atunci el va fi inaintea ei la locul stabilit!

La control am mers de două ori, bineînțeles cu John care așteaptă agitat pe lângă ceilalți pacienți si se plimbă de colo-colo cu poziția lui dreaptă până ne streseaza pe toți de pe culoar, iar când intră începe chestionarea si enervarea doctoritei.

-Sunteti sigură că e un singur copil?

-Da, de ce, vroiati mai mulți? îl întreabă amuzată privind ochii lui care se măresc.

-Ce este, băiat sau fată? întreabă disperat.

-Nu vrea nici azi să se arate, azi are o poziție de joacă sau mai degrabă de rugăciune, stă in genunchi si nu vrea deloc să intrăm să vedem părțile lui intime, râde doctorita spre disperarea lui si amuzamentul meu.

-E bine? Si soția mea?

-Da, sunt bine! Mereu mă amuză starea de agitatie a taticilor, sunt atat de grijulii cu soțiile lor! spune ea blând.

-Aveti douăzeci si cinci de săptămâni, deci domnule Smith trebuie să aveți răbdare până la treizeci si opt sau patruzeci de săptămâni, depinde cum vrea bebelusul, dar cum îl văd destul de incapatanat, oare cu cine seamănă? râde ea, iar John se simte ofensat.

Ma bucur că si-a gasit nasul, doctorita nu se lasă deloc intimidată de el, ba chiar îl provoacă uneori si-mi face cu ochiul pe ascuns.

Si bineînteles că urmează si ultima întrebare care mă face mereu să mă inrosesc de jenă si să vreau sa-i dau un pumn în pupatoare.

-Mai putem face sex? spune si-mi aruncă un rânjet sugestiv.

-Bineînțeles, dar doar dacă doamna vrea!

Mergem la o doctorita de vreo cincizeci de ani din oras, pentru că John n-a suportat să pună mâna pe mine doctorul ginecolog din bază, dar nu recunoaște, îmi spune mereu că vrea sa-si petreacă timpul cu mine plimbandu-ne prin oras si dacă tot suntem aici putem face si un control.

O, Doamne, ma termina cateodata cu gelozia asta a lui!

Ne întâlnim foarte des cu Rosa, mergem seara la ei si stăm la masuta din spatele casei si povestim despre poznele făcute de copiii ei sau de cei de la centru, râdem de întrebările haioase pe care mi le pun copiii de trei ani.

,,Ce-ai in burta, un balon?"
,,Pe unde iese copilul? Iese pe gura?"si multe alte curiozități de-ale lor.

Bărbații rămân în casă si se uită la fotbal cu câte o bere în mâna, țipa, se enervează si gesticulează apoi ni se alătură.

S-au apropiat mult, sunt chiar prieteni se ajută unul pe celălalt ba la reparat masina, ba la cărat mobilier sau la tăiat iarba. Rosa comentează mereu.