EU-EL-COMPROMISURI

Cap.19

Mona

La câteva zile de la plecarea lui John au fost sărbătorile de iarnă, dar eu le-am petrecut în fața calculatorului vorbind cu familia mea, cu prietenii mei sau cu John. Acesta îmi dă un bip daca intră ziua, iar seara astept eu, câteodată ore si tot nu-l vad.

Sharon m-a invitat de Crăciun pe la ei, chiar nu stiu de ce, pentru că nu prea ne simpatizam, dar am refuzat-o, spunandu-i că mă simt cam rău. În schimb, am vorbit foarte mult cu Ashley care a venit pe la mine de cateva ori cu băiețelul ei Dylan, care este un scump si m-a facut cu veselia si spontaneitatea lui să uit puțin de sufletul meu, de inima mea franta.

Astazi, la mijlocul lunii ianuarie, Ashley m-a invitat la un bar din apropierea bazei si după multe insistențe si amenințări că vine si mă ia desculta în plină iarnă, am fost de acord. E un bar micuț si chiar elegant, noi stând la o masuta de patru persoane pentru că a venit cu noi si fratele ei.

-Arăți foarte bine, Mona! îmi zice ea sarcastic.De când n-ai mai mâncat sau dormit?

-De mult timp! recunosc eu cu un mic zambet.

La o masă mai retrasă o zăresc pe Sharon cu o femeie la fel ca ea, au același tipar, blonde, înalte, cu corp tip Barbie, priviri si apucaturi de Cruella de Viile. Îi fac cu mâna atunci când văd că se uită insistent si chiar vorbesc despre mine, după gesturile lor. Face si ea o miscare scurtă cu mâna, apoi se întoarce si nu mă mai bagă in seama.

Du-te naiba, oricum n-am nevoie de tine!

Mă simt bine cu cei doi soți, îmi povestesc cum s-au cunoscut si câte sacrificii trebuie să facă, fiind amândoi în armată, dar iubirea lor învinge tot. După un timp mergem amândouă la toaletă si în timp ce Ashley intră într -o cabină, Sharon iese din alta fără să se vadă. 

-Ooo, Mona, văd că te simți mai bine, mai ales cu asa companie, nu?îmi spune ironic.

-Da, azi mă simt foarte bine! îi răspund pe un ton neutru.

-Dacă tot ne-am văzut să stii că sâmbătă voi trece pe la tine să mergem împreună la club!

-Club? întreb mirată. 

-Da, dragă avem un club sau asociație, cum vrei tu sa-i zici, din care fac parte soțiile de ofițeri...si cum..., acum esti si tu soție de ofițer,...hm, trebuie să vii! îmi spune, stramband tot timpul din nas.

-Aaa, ok, voi veni! îi raspund pe un ton serios.

Înainte să plece se întoarce si îsi mai varsă puțin din venin.

-Si... apropo, să stii că noi nu prea socializam cu soldații, ei vin si pleacă, dragă!

Oare daca o dau cu capul de chiuvetă,î si revine?

Las capul în jos, iar ea zâmbește triumfătoare. 

-Apropo, Sharon, eu socializez când si cu cine vreau eu! îi spun pe același ton ca ea si intru în cabina de toaletă pe care a eliberat-o, lasand-o cu gura căscată.

Când iesim de la baie râzând, pentru că Ashley a auzit discuția, dar n-a îndrăznit să iasă, mă uit după Sharon, dar nici urmă de ea.

Cred c-a plecat sa-l otraveasca pe Andy acasă! O Doamne, cum naiba o suportă? El e un om bun si glumeț si are o păpușă fără creier lângă el!

Ajung acasă si găsesc un mesaj de la John în care mă anunță că e plecat intr-o misiune si abia mâine o să ne vedem.

Of, iar o noapte de singuratate!