EU-EL-COMPROMISURI

Cap.47

Mona

Mă cuprinde de mijloc si mă îndruma spre un restaurant lângă faleză, indreaptandu-ma spre terasa. De aici se vede plaja pe care se plimbă câteva cupluri de îndrăgostiți care se mai opresc din când în când si se îmbrățișează sau se sărută facandu-ma sa ma gândesc sa-l iau la o plimbare mai tarziu.
Mă trage dupa el la o masă unde se afla un cuplu pe care nu-l vad prea bine, decât atunci când sunt chiar lângă ei si rămân cu gura căscată.

Asta da, surpriza!

Femeia se ridica si mă îmbrățișează veselă iar barbatul mă salută din cap.

-O, Mona ,draga, ce mă bucur să te vad! Stai jos, iubito, avem atâtea de discutat! îmi spune agitată.

-Doamna Robertson! Mi-a spus John că are o surpriza pentru mine, dar la asta chiar nu m-am gândit ! îi spun uimită si bucuroasă că o revăd.

Mi-a plăcut de când am vazut-o prima dată la recepția dată în cinstea soțului ei, generalul James Robertson.

-John, nu i-ai spus până acum că am venit? râde ea.

-Nu, am vrut s-o surprind si n-a stiut nici că am venit la Otopeni să vă iau! îi spune John si mă priveste căutând curios în ochii mei starea mea la vederea lor.

Ii zambesc si se relaxeaza, îmi ia mâna si mi-o ține strâns sub masă.

-Am încercat să dăm de tine pentru că m-am hotarat să petrec concediul în Europa si bineînțeles că nu puteam rata Romania si locul natal al bunicii, dar John mi-a spus că esti deja aici si iata-ne! râde la mine

- Mă bucur ca v-ati hotarat să veniți, n-o să vă pară rău, aveți foarte multe de vizitat!

-Da, draga mea sunt sigură ! îmi spune si se ridică cerandu-le bărbaților să ne scuze pentru că mergem la toaletă.

O văd că se uită si mă studiază cam mult în oglinda de deasupra chiuvetei, dar fac pe indiferenta cu toate că mă deranjează.

-Pot sa te intreb ceva? îmi spune spalandu-se pe maini.

-Da, bineînțeles ! îi răspund zâmbind.

-Ce e cu tine si John? A evitat unele intrebari de-ale noastre si mi-am dat seama că se întâmplă ceva cu voi. Nu mă înțelege gresit, nu sunt o barfitoare dar îmi pare rău că nu merge cum trebuie cu toate că se vede că vă iubiți ! îmi spune privindu-ma în ochi.

-De unde stiti ca ne iubim? spun ca pe-o gluma.

-Draga mea, crede-ma că de mult n-am mai vazut pe cineva să se privească asa cum faceți voi si am fost prin multe locuri si totusi...am o vârstă , am experiență ! râde ea.

- L-am observat pe soțul tău de multe ori la diverse evenimente, e unul dintre cei mai tineri ofițeri si l-am văzut curtat de câteva femei, dar nu l-am văzut să le acorde prea multă atenție. Mereu a fost prea serios, tăcut si retras.
Când am auzit ca s-a însurat am vrut neapărat s-o cunosc pe cea care l-a făcut să facă pasul ăsta. Când te-am văzut mi-am dat seama că esti iubirea vieții lui după felul în care te urmărea cu privirea peste tot!

Ah, John al meu!

Las capul în jos si nu stiu cum as putea sa-i explic ce s-a întâmplat între mine si soțul meu.

Continuă să vorbească serios si blând ca o mamă sau mai degrabă ca o prietenă.

-Viața ca soție de militar este foarte grea. Unii cred că pentru soții nostri este greu, dar doar cei care stiu adevarul ne cred. Noi rămânem acasă cu toate problemele, avem facturile de plătit, avem serviciu, ne ocupăm de copii, de scoli, trebuie să ne facem timp sa-i înlocuim si pe ei astfel ca copiii nostri sa nu le ducă lipsa prea mult. N-are cine sa ne ajute,doar noi între noi, ne mai ascultăm si ne mai sprijinim. Când spui că totul e bine, poate e transferat la altă bază unde trebuie să plecăm cu toți, îți părăsești casa pe care te-ai chinuit s-o ingrijesti si prietenii pe care ți i-ai facut cu greu si iei totul de la capăt.
Ei când se însoară încearcă sa-si aleagă soții puternice, pe care să se bazeze si care sa-i astepte acasa.