Acum mult timp, oamenii au aflat de existenta vampirilor... Acestia au pornit un rãzboi contra omenirii pe care l-au castigat. Oamenii au devenit sclavii vampirilor. Dar totul se va schimba odata cu nasterea fetitei cu parul de foc, pe nume Anabell.
Mama acesteia, era menajera unui vampir cum rar mai gaseai. Un vampir bun si ,, tânãr ,, fata de altii. In schimb, tatãl Anabellei era soferul unui vampir in varsta si calculat.
Erau o familie fericita, doi parinti grijulii si iubitorii care aveau o fiica plina de energie si curioasa.
Intr-o zi, părinții ei au dus-o la castel, unde statea regele vampirilor . Nu stiau de ce trebuia sa isi aduca fetita in fata celui mai temut vampir. Dar gândul cu ce se putea întâmpla ii speria. Frica crestea in ei din ce in ce se apropiau mai mult de castel. Fiica lor era cel mai de pret lucru pentru ei. S-ar fi înfruntat cu o armata intreaga de vampri, doar ca sa fie in siguranta.
Ajunsi in fata castelului infricosator, înconjurat de ziduri mari de piatra, cu porti mari si groase, au fost indrumati înãuntru. Au strãbãtut câteva încãperi slab luminate pana când au ajuns in fata unei usi de lemn mare cu manerul de aur împodobit cu diamante si pietre alese. Doi vampiri deschid usa, iar in fata lor se afla o încãpere mare care avea in capãt un tron mare facut din aur si pernitele dintr-un material cusut manual. Cu adevãrat o capodopera. Pe el era asezat un bãrbat cu parul negru si ochii albastrii ca marea. Avea o postura impunãtoare. La vederea celor trei se ridica de pe tron si merge pana ajunge in fata lor. Parintiii erau ingroziti ai isi tineau fiica strâns in mâinile lor. Fetita nu arata nici un fel de frica.ba chiar pãrea incantata de prezenta vampirului. Printr-o smucitura brusca din partea micutei, scapa din mâinile parintilor si îl ia in brate pe vampir. Bine... Doar picioarele caci nu ajungea mai sus. Vampirul, doar se uita in jos si zambii. Un zâmbet atât de sincer si dulce ii acapara fata.
- De ce ne-ati chemat majestatea voastrã? Spune tatãl cu o voce tremuranda.
- E mai complicat. Dar Totuși, ma simt nevoit sa va spun.. Hm.. Deci sa încep. Acesta lua pitica in brate facandu-i pe parinti sa se sperie. Fiecare vampir, are un suflet pereche... De obicei, sufletul lui pereche este vampir dar mai sunt si cazuri rare in care e si un om... Micuta Anabell este sufletul meu pereche.
- Dar cum? Spune mama agitata.
- Nu eu aleg. Ea îmi este sufletu meu pereche de care depind. E punctul meu slab... Ii apartin trup si suflet la fel ca ea. Nu pot sa am grija de ea la castel. Plus ca trebuie sa isi aibã alaturi parintii... Când o sa facã 18 ani, si o sa meargã la balul in care se aleg stãpânii, eu o s-o iau la castel si o s-o fac regina mea. Pana atunci, aveti grija de ea.
Parintii erau fericirii ca o pot avea alãturi, dar ingrijorati pentru viitorul micutei... Sa se cãsãtoreascã cu un sugator de sânge. Daca ea nu simtea la fel. Daca pãtea ceva? Ies in castel si urca in masina care ii astepta afara.
Intr-o fractiune de secunda, totul avea sa se schimbe. Poate chiar viitorul omenirii. Exagerez? Probabil.
Drumul era linistit. Poate linistea dinaintea furtunii.
O masina cu foarte mare viiteza a iesit in calea lor astfel având un impact prea mare. Fumul a început sa iasã din masina. Parintii încercau sa isi scoatã fetita din infern. Degeaba. Usile erau incuiate iar fumul nu le lasã prea multe de vãzut. O flacãrã mare a apãrut in fata masinii. Agitatia era de nedescris. Focul se apropia din ce in ce mai mult de cei trei.
Intr-o fractiune de secunda. Fetita este luata din bratele parintilor si scoasa afara. Da.. Era regele, sufletul ei pereche i-a salvat viata. Acesta vru sa se întoarcã si sa ii salveze parintii dar a fost prea târziu. Flãcãrile acoperitã masina, si o explozie avu loc. Vampirul, ia in brate fetita si o apara de bucatile de fier încinse. In capul lui erau numai întrebãri. Ce va face cu fetita? Nu poate sa aibã grijã de ea. E prea periculos la castel pentru o copila ca ea, printre atatia vampiri.
Tot orasul a auzit de întâmplarea tragica prin care a trecut copila. Zack, vampirul la care lucrase mama ei, s-a oferit sa aibã grijã de ea. Fiind singurul care s-a oferit, regele nu a avut de ales si a acceptat sa o adopte. A vrut sa pãstreze secretul... Nu voia ca toti sa stie ca ea e sufletul lui perche. Voia ca ea sa trãiascã o copilãrie normala. Iar la 18 ani sa o ia la castel. Pana atunci... O s-o pazeasca din umbra...
