Nicolas vine după mine in cameră.
- Poți te rog să îmi zici și mie ce era atât de important de făcut, încât să nu merg cu lou?
- voiam să stăm împreună.
- a! Deci eu nu am putut sa merg sa ma plimb cu el, că voiai tu să stăm împreună!
- DATA TRECUTA CAND ATI MERS SA VA PLIMBATI, ERA SA VA SARUTATI!
- ASA SI? DACA VREAU SA Il SARUT, O S-O FAC.
- Ești soția mea!
- tu m-ai obligat să mă căsătoresc cu tine! Eu nu trebuie sa îți arăt un gest de iubire! Eu NU TREBUIE SA TE IUBESC.
- cum poți să fii așa? Nu înțelegi că țin la tine? Că te iubesc!?
- asta nu este iubire... Când iubești pe cineva, nu îl obligi sa se căsătorească cu tine!
- NU EU AM VRUT SA TE OBLIG! SUNT NISTE NENOROCITE DE REGULI!
-nu mă mai minți! Nimeni nu te-a obligat să îmi distrugi viata! Sau da?
- nu, dar nu înțelegi...
- gata! M-am saturat de asta! Sunt a ta... Ai reușit. Mi-ai distrugi viata. Vrei să mă fut* bine! Dar eu nu o sa te iubesc și nici nu o sa o fac!
- daca voiam doar sa te fu* o faceam! Nu mă căsătoresc cu tine doar pentru asta. Daca voiam să îmi fii sclava sexuala te faceam fără dar și poate. Și tu nu ești în măsura sa comentezi!
- POT SA COMENTEZ DIN MĂSURA CE SUNT SOTIA TA!
- De ce ești așa încăpățânată?
- uite așa sunt eu!
- ești așa de bleaga uneori... Spune și mă privește blând.
- te rog, explica-mi... De ce eu. Spun pe un ton scăzut...
- pentru că te iubesc.
Daaaa am revenit cu un nou capitol, după atâta timp... Sper că va plăcut. Pe data viitoare.
Bay minionilor
