- Nu trebuia sa iti placa. spune Ana.
- De ce ai facut asta?
- Mi-ai distrus viata, si acum, vrei sa o controlezi.
- Cine a zis asta?
- PAi nu stiu, tu... ,,Nimeni nu are voie sa te atinga înafara de mine " spune Ana cu o voce pitigaiata.
- Asta ti se pare control?
- Da, imi controlezi viata mea Amoroasa. Stii daca stiam, ca o sa vii si o sa imi dai toate planurile peste cap, mai bine.. spune ana dar se opreste. Nu era o chestie pe care Nicolas trebuia sa o stie.
- Mai bine ce? spune Nicolas nervos.
- Nu tre' sa stii tu.
- Raspunde-mi! tipa Nicolas la ea.
- MAi bine ma dizvirginam cu :Louis!
- POftim? tipa Nicolas si opreste masina in mijlocul drumului. era mai mult decât nervos. sufletul lui pereche voia sa se daruiasca altuia?
- Singur apersoana care o sa te atinga voi fii eu. tipa Nicolas la ea dar Ana nu se lasa mai prejos.
- MAi bine ma sinucid!
- Nu ai face asta.
- Pune-ma la incercare! Oricum nu mai am nimic de pierdut. Spune ea, si isi rezeama capul de geamul masinii.
- te rog, sa nu faci asta. spune Nicolas bland si porneste masina. Ea chiar nu il placea. cum putea sa ii spuna ca peste 3 zile trebuie sa se casatoreasca cu el.
Traditia vampirilor, spune, ca daca sufletul pereche este un om, ei bine LA 18 ani trebuie sa aiba loc casatoria. Chiar daca le convine, sau nu. ce traditie tampita nu? Sa revenim.
Nicolas opreste masina in fata castelului, si incerca sa o ajute pe ana sa coboare, dar în zadar ca aceasta il ignora.
Castelul era foarte veci. Mirosul era unul de vanilie si ciocolata, un miros mult adorat de Ana.
Toate erau puse la locul, nici un fir de praf nu se afla pe ele. Peretii erau gri, iar in unele locuri erau tablouri cu diferite personalitati pe ele. O scara din piatra acoperita de un covor rosu-sangeriu ducea la urmãtorul etaj. Balustrada era una maronie. Pe jos se afla piatra... Castelul avea o combunatie perfecta intre modern si vechi.
- Haide sa iti arat castelul. Spune Nicolas, iar Ana îl urmareste.
La etaj, pe jos se afla marmura bine lustruita încât puteai sa iti vezi reflexia. Usile erau mari din lemn negru.
Dupa ce i-a facut turul castelului, bine înafara de o camera.
- Bun, acum sa iti arat camera noastrã. Spune Nicolas iar ana se îneacã cu aerul.
- Camera cui? Scuza-ma dar nu crezi ca esti cam zgârcit? Mi-ai arãtat 30 de camere goale si tu îmi spui sa impartim aceeasi camera? Îmi pare rau, dar nu.
- Stiu ca am multe camere dar tu o sa dormi cu mine.
- Scuza-ma dar nu cred ca se cuvine sa dormi cu o slujitoate. Spune Ana.
- Sa numai spui asta in viata ta! Nu esti o sluga!
Ana se uita la el uimita... Dar apoi isi da ochii peste cap.
S
- sa stii ca trebuie sa imi iau lucrurile. Daca stiam ca o sa vina cineva sa îmi strice viitorul le fãceam.
- O sa iti iau eu de ce ai nevoie.
- Nu merci. Îmi vreau lucrurile mele, in nici un caz ceva de la tine.
- De ce esti asa incapatanata?
- Asa m-a facut mama.
- Nu stiu cum a reusit. Ea era mult mai calma si intelegatoare.
- stai ce? Tu ai cunoscut-o pe mama?
- Da. Acum haide sa iti arat camera.
Nicolas deschide usa iar Ana rãmâne plãcut surprinsa. Peretii erau albi iar patul avea lenjeria. Rosie cu negru . Pe jos era un covor pufos negru, o fereastra mare era in mijlocul peretelui.
In camera mai erau doua usi care probabil duceau la baie si dresing. Mobilierul era unul negru iar draperia era una rosie.
- Iti place? Intreaba Nicolas cu speranta.
- Am vãzut si mai frumos. Spune Ana, iar Nicolas se intristeaza.
- Poti sa o decorezi cum vrei, oricum.
- Mda. Ia stai. De ce camera noastra? Tu oricum nu dormi!
- Nu, dar pot sa fac cu tine altceva. Spune si da sugestiv din sprâncene. Mare greseala.
- Ana ii lipeste o palma de toata frumusetea, încât se auzise in tot etajul.
Nicolas doar se uita la ea, nu cu nervi, ci cu tristete si dezamagire. Iese din camera închizând usa usor dupa el, lasand-o pe Ana singura in camera. Multe întrebãri ii venira in minte. Se uita cu tristete la mana cu care îl ranise. O lacrima i se scurge instantaneu pe obraz. De ce nu putea sa stea acasa si sa isi faca planuri cu facultatea. Nu.. Trebuia sa aparã regele, mai ceva ca o diva, si sa ii ia toata munca. Începuse sa isi urască viata. Iar tot ce fãcuse Zack si Louis pentru ea, se naruise din cauza lui Nicolas. Dar de ce regreta atât de tare ca l-a lovit? Merita, nu?
