- 3 -

760 41 5
                                    


- Cum adica?

- Adica mã simt urmãritã

Zack ma ia in brate si îmi spune sa dorm. Clar stia ceva. Panica de pe fata lui se citea cu usurinta. Decid sa las balta discutia asta. Oricum nu cred ca îmi spunea ceva. Ma asez mai bine in pat si adorm.

Ma trezesc din cauza luminii care intra pe geam. Ma ridic in capul oaselor si vad ca Zack încã citea. Norocosul, el nu are nevoie de somn. Dar eu daca nu dorm arat ca moartea in persoana. Spun si aud un chicot in capul meu, urmat de un: Tu esti frumoasa si asa. Eu am intalnit moartea și iti zic ca e hidoasa ''

E mai rau decât am crezut! Aud si voci!.

Revin la Zack care citea de zor. Hm...

- Ce citesti. Spun si Ma apropii mai mult de el.

- In negurile timpului. Spune el simplu.

- Si.. Despre ce e vorba?

- Despre...începe el dar nu mai continua caci un ciocanit îl întrerupe.

- Intra. Spune Zack

- Am venit sa va anunt ca Prietenul dumneavoastrã Louis a venit sa va vada. Spune servitoarea iar eu sar instant din pat.

- Louis! tip coborând in viteza pe scãri. El statea cu spatele la mine. Parul lui blond era ravasit ca de obicei dar ii statea al dracu' de bine.

- Louis! Spun si îl iau in brate. Of doamne. Ce dor mi-a fost de vampirul asta. Da.. Ati citit bine. Zack mereu incerca sa mã indeparteze de prietenii lui vampiri... Dar de el nu a reusit. Acest minunat cap blond s-a ascuns in dulapul meu pentru a ma speria cand era mai mica. In apãrarea mea, chiar aveam un ,, monstru " in dulap... Deci.

- Hei pitico! Ce mai faci?.

- Mai bine ca niciodatã

- Observ. Apropo... Îmi place tinuta ta. Spune el iar eu observ ca încã eram in pijamale.

- Oh... Da. Eu merg sa mã schimb. Apun si îl vad pe Ethan cum coboarã scãrile.

Ajung in camera mea si ma îmbrac lejer, astea însemnând niste blugi si un tricou. Îmi iau adidasii mei negrii si cobor jos.

Ii vad pe cei doi discutând, asa ca îmi scot telefonul si ma asez pe canapea.

- Hei pitico, vrei sa ne plimbam? Ma intreaba Louis iar eu evident nu am putut sa il refuz.

Louis daca era om... Era bãiatul ala sexi din liceu care atrãgea toate fetele doar dintr-o privire. Este blond cu ochii verzi. Are un corp bine lucrat si nu ii dau mai mult de 20 de ani la cum arata. Dar el in realitate are 500.

Ne plimbam prin gradina când Louis îmi spune.

- Stii esti norocoasa. Alte fete si-ar face griji. Acum se termina liceul si vine balul. Oricum tu esti prea desteapta ca sa ajungi servitoare... Dar chiar si asa. Daca era sa ajungi, Zack sigur te lua si mai mult ca sigur nu te punea sa muncesti.

- Da.. Chiar sunt norocoasa. Nu toti vampirii sunt asa ca tine si zack.

- Da chiar. De ce nu iti e frica de noi... Adica suntem creaturi ale noptii! Spune el dramatizand si gesticuland cu mâinile.

- Voi doi sunteti chiar de treaba. Dar ceilalti vampiri sunt rai. Si pot sa spun ca de ei îmi e frica. Dar cel mai tare de rege. De el pot sa spun ca sunt chiar dezgustata. Spun si aud iar maraitul in capul meu.

- *chicoteste* Da... Regele e cel mai rau si crud dintre toti. E bine sa nu ai de aface cu el.

- Stii cum arata?

- Nu l-am vãzut, si nici nu am vreun interes sa o fac. Dar bãnuiesc ca e frumos.

- De ce spui asta?

-Multe fete in cãlduri ca sa zic asa dau târcoale castelului. Pe una a si omorat-o.

- De ce?

- Cred ca nu a facut un Blowjob bun. Spune si chicoteste.

Un marait puternic se aude.

- Ai auzit și tu asta?

- Ce sa aud?

- Nimic

De ce aud numai eu?

- Stii sunt curios... Tu ai avut vreun iubit pana acum?

- Cu zack sperietorul de baieti, cum te-ai astepta sa reusesc asta?.

- Intrebam... Si nu ai vrea? Spune si se întoarce spre mine

Maraitul se auzea din ce in ce mai tare dar nu îmi pasã. Cred ca m-am tâmpit.

- Depinde. Spune si îl privesc in ochi

Ne apropiem încetul cu încetul unu de altul, când eram la un centimetru distanta de buzele lui rozalii este tras de un alt vampir bãnuiesc la puterea si curajul pe care o are, si ii smulge capul. Priveam  terifiatã scena din fata mea.

Ma indepartez usor de vampir.. Dar de geaba ca imediat ajunge in fata mea. Firar el si puterile lui de vampir. Isi pune mâinile pe obraji mei. Avea ochii albastrii cu un par negru ca abanosul.

Incercam sa mã eliberez dar degeaba. Era cu mult mai puternic decât mine.

- Nu trebuie sa iti fie frica. Îmi spune el dar continui sa mã zbat. Trebuie sa il ajut pe Louis.

- Lasa-ma! Mi-ai decapitat prietenul. Esti un monstru!. Spun si încerc sa scap

- Te rog, nu spune asta.

- Esti un monstru! Tip la el iar el dispare. Fug repede la Louis care se ridica cu greu. Stai avea capul la locul lui. Bun gata. Nu mai subestimez vampirii. Alerg spre el si îl iau in brate. Îmi raspunde la imbratisare. Ma tinea strâns in bratele lui. Ma simtiam atât de bine.

- Dar cum? Ii spun eu curioasa.

- Vampirii mor doar daca le dai foc. Daca nu. Orice rana este vindecata. Mai repede sau mai încet.

- Credeam ca te-am pierdut!

- Nu scapi tu asa de mine. Spune si se apropie. Un centimetru ne despartea, dar norocul nu tine cu mine.

- sa nu cumva sa te apropii mai mult de ea. Tineti buzele la distanta! Spune zack apropiindu-se amenintator de noi.

Louis ofteaza si se îndepãrteazã.

- Mergeti sa va plimbati? Ha!? Ce minciuni.

- Nu am facut nimic! Ne-a atacat un vampir!

- Poftim?

Încep sa ii povestesc in mare ce s-a întâmplat... Iar Zack începe.

- Doamne Ana esti bine?

- Da.. Nu mi-a facut nimic.

- Ok. Haideti acasa. Spune Zack si ma ia de mana. Era speriat. Se vedea asta.

Ne asezam pe canapea si începem sa povestim detaliat tot ce s-a întâmplat.

- Doamne.. Ce bine ca ești teafara.

- eu merg sa mã culc. Ne vedem maine.

- Perspectiva lui Nicolas-

Adoptata de vampiriWhere stories live. Discover now