Continui sa merg in pas alert. Nu îmi vine să cred că eram cat pe ce să mă dăruiesc lui! Nicolas apare brusc în fața mea. Ahhhh detest puterile astea de vampiri!
-Ana, ce ai pățit? Era totul atât de perfect...
- Asta crezi tu!
-Ana mă doreai. Simteam asta.
- perspectiva lui Nicolas -
Eram disperat. Sperăm că ceea ce a spus în gând să nu fii fost adevărat! Era pe ce sa mi se dăruiască și ea se gândea la Louis? Și la fanteziile cu el? Eu pot sa o duc in al nouălea cer. Eu o iubesc... Decid să mă prefac că nu știu despre ce e vorba... Mi-ar scoate ochii daca ar afla că îi citesc gândurile mai tot timpul.
- Am nevoie să mă plimb. Spune și oftează.
- okay, stai sa...
- Singura. Spuse iar eu ezit. Daca o să plătească ceva?
- okay.
îmi zâmbește e slab și iese afară din castel.
- perspectiva Anei -
ies pe poarta castelului și oftez ușurată. unul din servitori venit în grabă sa pregătească mașina... Sigur l-a pus Nicolas.
Îmi dau ochii peste cap și urc în mașină. Ii dau adresa lui Zach, și aștept să ajung. Îmi e dor de el... Ahhhh sper sa fie și Louis acolo!
Mașină mă lasă în fața casei. Cobor repede și ciocan la ușă.
Zach îmi răspunde, iar când mă vede se lumineaza la fata. Mă strânge în brațe, apoi mă cheamă în casă. Pe canapea era Louis care se juca ceva pe consola. Mă uit la el și zâmbesc.
- hei. Louis. Uite cine a venit. Spune Zach iar el se întoarce cu privirea preț de o clipă. Se ridică parca ars de pe canapea și vine să mă ia în brațe. Îmbrățișarea lui era una primitoare și sinceră, de care îmi era așa de dor.
- Ana, îmi pare tare rău, dar trebuie sa merg în oraș cu afaceri. Nu te superi daca va las singuri, nu?
- nu e nici o problema. Răspunde Louis, și îmi face cu ochiul.
Zach mă mai ia odată în brațe, apoi îl salută pe Louis, și pleacă.
- haide in camera mea... Imi e dor de locul ăla. Spun urcand pe scări cu Louis în spatele meu.
Intru in camera, care era goală. Doar patul rămăsese că înainte. Plin cu perne și cu paturi pufoase.
Mă apropii de fereastră și mă uit pe geam.... Curtea, era plină de amintiri... Și..
- mi-a fost dor de tine. Spune Louis, intrerupandu-mi șirul gândurilor. Era în spatele meu.. ii simțeam respirația pe ceafa. Ma întorc dintr-o, mișcare.
Louis, mereu a fost înalt. Eu ii ajungeam cu capul la barbie...
Îmi ridic puțin capul, să îl privesc în ochi, timp in care își drobeste buzele de ale mele, trantindu-ma in pat. Era deasupra sărutându-ma flamand plin de dorința.se Desprinde din sarut și se uită la mine cu pofta. Își dă repede tricoul jos si se apleacă spre mine. Atmosfera parca luase foc. Se mișcă foarte repede și cu lăcomie. Eu? Eu voiam să fie mai tandru... CA.. fuck... Ca Nicolas.. atunci luasem foc, îl doream, acum nu simt nimic. Nu e cum îmi imaginasem. Nici când mă săruta nu simțeam ceva special. La Nicolas, aveam nevoie doar de o privire și ardeam toată, săruturile nici nu mai zic...cred că m-am înșelat... Eu îl... Iub...
Sunt scoasă din gânduri când ușa de la camera mea se trântește de perete. In tocul ei, stătea Nicolas, nervos cu o privire demonica. Louis se oprește din tot ce facea și se ridică de pe mine.
Oftez și încep să îi explic până nu îl ia la bătaie pe Louis. Deși nu știu ce era de explicat...
- Nicolas...
- Te-am lăsat să te plimbi, cu gândul că te speriasem, că aveai nevoie de puțin spațiu... Iar tu, vii aici sa i te dăruiești lui? Îmi spune cu multa dezamăgire in glas. Haide. Ne așteaptă mașina. Continua și pleacă. Louis se uită la mine încins, și încă cu pofta. Dar privirea aceea nu îmi provoca nimic.
- perspectiva lui Nicolas -
Ajung în fața mașinii și o aștept la Ana. Știu că dacă nu întrerupeam eu tot momentul, îl întrerupea ea. Am auzit ce gândea. Se pare că începe să simtă ceva cu adevărat. Iar ce s-a întâmplat dimineață, nu a fost o așa mare greșeală cum credea ea. Îmi pare rău că nu am mai stat sa aud ce gândește....îl auzisem prea mult pe Louis respiram sacadat și sărutând-o. Dar am auzit asta, și mă bucură!: ,,Eu voiam să fie mai tandru... Ca. fuck... Ca Nicolas.. atunci luasem foc, îl doream, acum nu sunt nimic. Nu e cum îmi imaginasem. Nici când mă săruta nu simțeam ceva special. La Nicolas, aveam nevoie doar de o privire și ardeam toată, săruturile nici nu mai zic...cred că m-am înșelat...,,
O văd pe Ana cum coboară dreptele casei încet și cu capul in jos. Urc la volan, iar ea in dreapta mea. Oftează și îmi spune aproape auzindu-se:
- mă mai iubesti?
Nu schițează nici un gest. Se juca în schimb cu mâinile în poală, încercând să se liniștească.
- întrebarea e de ce mi-ai făcut asta.?. Spun și pornesc motorul mașinii și pornesc spre castel.
- nu am vrut sa te rănesc... Eu eram confuză.. iar ce a fost dimineață.... Spune dar se oprește brusc. Își întoarce capul spre mine și continuă... A fost magic... A fost vina mea știu... Eram confuză si... Am distrus tot... Și crede-mă nu plecasem că sa fac asta, dar nu știu cum... Ajunsesem sa ne saturam.. și îți spun sincer... Până la tine mă sărutasem numai cu Louis, la bal, și credeam că ăla e sărut pasional. Dar nu. Era doar un simplu sărut lipsit de sentimente care nu îmi trezea nimic... Iar atunci când te saturam pe tine... Eu eu.. ardeam... Nu pot să îți explic exact ce simt... Dar îmi pare foarte rău. Spune ea repede. Apoi se oprește.
- da.
- da ce?
-eu inca o să te mai iubesc.... Și draga mea.. o să te iubesc cat trăiesc, și după... Dar momentan... O să trăiesc mult și bine.... Și vreau că tu sa fii alaturi de mine.
Își întoarce privirea spre mine și îmi zâmbește slab. Opresc în fața castelului,și coboram împreună. O iau în brațe, și o duc repede in camera noastră. Într-o fracțiune de secundă eram deja în mijlocul camerei.
Se întoarce spre mine cu niste ochi mari...
- vrei sa continuăm ce am inceput? Spune și arata spre patul deranjat.
Nu uitați să vă spuneți părerea despre acest capitol în secțiunea de comentarii. Sper că va plăcut, am muncit foarte mult la el. Bay minionilor.
