Intre timp, ani treceau. Zack se atasa din ce in ce mai mult de micuta. Ii dorea tot binele din lume. De aceea fãcea tot posibilul ca ea sa fie fericita si in prezent dar si in viitor. Legea era destul de simpla privind sclavii. La sfarsitul claseai a 12-a avea loc un bal, in care fiecare adolescent in varsta de 18 ani, era luat la casa noului stãpân
asta doar daca nu aveai notele suficient de bune. Elevii care le aveau foarte bune, erau lasati in pace, astfel lucrau la firme celebre sau isi fãceau proprile firme. Altii deveneau medici, pompieri etc. Dar pentru asta trebuia sa ai locul 1. In fiecare an. Destul de greau pentru cei mai multi, dar asta se era pretul libertatii. Însã unii puteau avea ghinionul de a fii destul de destepti încât sa nu fie sclavi, dar fiind doriti de vampiri, acestia. Vampirii care doreau o astfel de persoana putea sa o ia, doar ca pretul era unul destul de scump, si nici un vampir miliardar chiar, nu s-a incumetat sa plãteascã. Doar regele putea sa ia pe oricine la castel. Destept sau nu.
Aceste fiind legile, Zack a speriat toti profesorii, doar ca sa fie mai exigenti cu Anabell si sa o puna sa lucreze mai mult... A functionat. Micuta avea numai 10, un mic geniu.
Zack pot sa spun ca era un tata foarte interesant. Desii avea casa plina de servitori, el a crescut-o pe micuta. Va imaginati un vampir temut de oameni schimband scutece sau hranind un copil?. Ei bine mie mi se pare foarte dragut. Sau incercand sa vorbeascã cu o copila despre menstruatie sau chiar despre educatia sexuala. Sa zicem ca fetita a rãmas un pic traumatizata. Hai sa nu judecam. A încercat sa tina la distanta orice prieten de al lui, de fiica lui. A facut tot posibilul ca sa ii fie bine. Aplaudati. Merita.
- Dupa 15 ani -
( Anabell are 17 ani )
- Tata, ma duc afara. Spune ea încercând sa scape de interogatoriul tatãlui ei... Dar degeaba. Intr-o fractiune tatãl ei apare in fata ei.
- Unde afara? Spune zack.
Ana pufneste nervoasa. Ura când isi folosea puterile de vampir.
- Merg cu Ethan sa ne plimbam.
- Aha.. Si voi sunteti.....
- Nu! Doamne tata.. Nu! Suntem doar prieteni.
- bine. Dar mai exact... Unde mergeti?
- Sa ne plimbam, Zack. Nu mai fii si tu asa curios.
- Nu sunt curios... Protesteazã vampirul.
Fata isi da ochii peste cap si se uita la el amuzata
- Bine... Poate doar putin. Spune vampirul învins.
- Putin cam mult... Spune fata si pleacã. Afara o astepta prietenul ei minunat Ethan. Viata cu un tata vampir nu e chiar asa usoara. Toata lumea sta departe de ea.. Bine.. E si un avantaj. Tine oamenii falsi la distanta.
- La 7 sa fii acasa! Tipa minunatul ei tata dupa ea.
Ana pufneste nervoasa iar Ethan doar rade.
- Haide.. Spune Ethan si o ia de mana. O fata de 17 ani are voie pana la 7? Oau. Ce pot sa zic. Spune brunetul chicotind.
- perspectiva Anei ( Anabell ) -
Intru in casa si nu ma surprinde sa il vad pe Zack in mijlocul camerei cu mâinile incrucisate la piept încercat sa para serios.
- Unde ai fost pana la ora asta? Ai întârziat! Spune el iar eu îmi ridic mana si ma uit la ceas.
- e 7:8
- Da. Ti-am zis la 7.
Oftez si ma uit la el in continuare.
- Si ce ai de gând sa faci, TATI?
Zack niciodata nu a fost bun la dat pedepse. Ma iubeste prea mult ca sa mã raneasca PSHIC ca fizic nu ar face-o... Sau sa mã vadã plângând.
Vampirii in general sunt rai si fãrã inima. Dar mai sunt și ca el... Putini, dar sunt. Dar majoritatea chiar sunt niste monstrii insetati de sânge care ar omora pe oricine oricând. Cel mai rau din cate am auzit este Nicolas, regele vampirilor. A omorât fiinte nenumãrate fãrã vreo tragete de unima. Are o putere nemarginita, dar cicã e o persoana foarte calma, care calculeazã fiecare pas ca sa fie mereu înaintea ta.
Nu as vrea sa il întâlnesc niciodatã!
Un marait puternic se aude in capul meu. Cobor scãrile spre sala in care eu si Zack mancam caci din cate am inteles e gata cina. Ma asez pe scaun si astept sa vina masa. La scurt timp ajunge si Zack. Se aseazã lângã mine. Mira, bucatareasa si servitoare de aici ne aduce mâncarea. Bine... E bucatareasa doar pentru mine., caci tot ce mãnâncã Zack este sânge. Dar nu ma deranjeazã... M-am obisnuit deja. Oricum, oamenii doneazã cate doua pungi pe saptamana de sânge doar ca sa nu mai aibã loc crime. Asa nimeni nu moare.
Mãnânc in liniste. Când termin, îmi iau farfuria si o duc la bucãtãrie.
- Stii ca nu trebuie sa faci asta... Nu? Avem servitori pentru asta.
- Stiu. Raspund simplu si îmi continui drumul.
Mereu am încercat sa ii ajut. Sunt si ei oameni ca mine. Din cate am inteles, mama a lucrat aici... Zack a spus ca ii era ca o mama. De aceea s-a oferit sa mã ia la el acasa. Ma bucur ca mama l-a. Avut ca,, stãpân,, pe el.
Urc la mine in baie si decid sa fac un dus. Dau drumul la apa si astept sa se strângã. Îmi dau hainele jos si ma bag in cada. Dupa ceva timp mã ridic si îmi infasor corpul intr-un prosop apoi merg in dresing sa îmi iau pijamaua si lenjeria intima. Ajung înapoi in camera, si îmi dau prosopul jos. Ma simt privita. Ma uit in jur dar nu era nimeni. Ma îmbrac repede cu lenjeria intima si pijamaua din mãtase alba si ma bag in pat, dar sentimentul ca sunt urmãritã nu îmi da pace. Decid sa merg la Zack. Ajung in fata usii si bat. Aud un intra înfundat, îmi strecor corpul prin crapatura pe care am creat-o si intru in camera. Inchid usa in urma mea. Îl vad pe Zack la bustul gol, citind o carte.
- hei... Pot sa dorm cu tine? Spun asezandu-ma lângã el.
- sigur! Iar ti-e frica de monstrul din dulap? Spune el geaticuland cu mâinile amuzat.
- Hei nu e vina mea ca unii din prietenii tai s-a bãgat in dulap! Spun eu aparandu-ma.
- Bine... Atunci care este problema?
- Simt ca la urmareste cineva. Spun si ii castig in totalitate atentia lui Zack...
