- O sa aibã loc si cu asta punct. Nu îmi pasa daca va trebuii sa te aduc la altar cu forta..
- Tu esti nebun? Nu ma poți obliga sa am casatoresc cu tine. Atunci când te casatiresti trebuie sa iubesti aceea peroana. Iar eu nu te iubesc! La cele spuse. El se uita la mine dezamãgit si pleacã.
- Perspectiva lui Nicolas -
Cum poate sa nu simta nimic. Suntem suflete pereche. Dar ea nu simte nimic ... Plec la un prieten foarte bun de al meu, care este si sfatuitorul meu. Mereu m-a ajutat. Cred ca o poate face si acum.
- Hei prietene, ce faci? Ma întreabă Alex.
- Pai nu prea bine. Maine e nunta iar ea nu simte nimic. Cum e oare posibil. Suntem suflete pereche!
- Chiar nu simte nimic?
- Absolut nimic. A da stai. Simte ceva.
- Ce?!
- Ura.
- Poate are nevoie de timp...
- Si eu cum ar trebuii sa mã cãsãtoresc cu ea mâine? O târãsc la altar?!
- Uite.o stiu foarte bine pe micuta. Poate zvonurile si comportamentul tau a facut-o sa se indeparteza si sa...
- Dar nu e posibil! Il întrerup eu. E sufletul meu pereche. Ar fii trebuit sa mã iubeascã si fãrã sa vrea.
- Aparent. Rationamentul o controleazã...
- Nu îmi place asta. Cam când o sa simta si ea ceva?
- Pai trebuie mai întâi sa aiba încredere. Deci.. Am... Va dura ceva.
Oftez nervos gandindu-ma la micuta mea. De Ce e asa incapatanata.
- Mersi frate. Trebuie sa plec.
- Bine. Dar nu uita. Trebuie sa ai rãbdare. Pentru ea, acele zvonuri urate despre tine sa rãmânã doar zvonuri.
Ies din casa prietenului meu si urc in masina mea. Regina mea draga probabil sta intinsa in pat injurandu-ma. Dar fac asta pentru ca o iubesc. Iar traditia nu ma ajuta deloc. Dar o sa trecem si peste asta. Trebuie doar sa am rãbdare.
Cobor din mașină, si intru in castel. Servitorii se plimbau de colo in colo pentru a pune la capãt detaliile nuntii. Urc la etaj, apoi intru in camera mea si a Anei. Cum ziceam era intinsa in pat, si privea nervoasa perete. Nici nu m-a vazut intrând. Ar trebuii sa profit de asta nu? Îmi folosesc puterea de vampir, astfel ajungând deasupra ei intr-o secunda. Tresare când ma vede, si incerac sa mã dea jos dar in zadar. Ma apropii mai mult de ea, astfel buzele noastre fiind doar la cativa centimetrii depărtare una de alta. Distanta dispare imediat. Buzele noatre se contopeau perfect intr-un sãrut fantastic si plin de sentimente. Stiu ca isi dorea sãrutul asta la fel de mult ca mine. Ma desprind din sarut si îmi rezem fruntea de a ei. Ochii ei ii studia pe ai mei atent. Era asa plãcut sa mã lase sa mã apropii de ea fãrã sa mã înjure sau sa mã indeparteze. O pup delicat pe frunte apoi mã schimb in pijamale si ma asez in pat lângã ea. Hm... Era asa linistita. O iau in brate si o lipesc de piepul meu. A încercat putin sa mã indeparteze dar a Renuntat la un moment dat.
- Maine o sa na obligi sa ma casatoresc cu tine, nu? Sparge ea linistea care se lãsase in camera.
- Da...
Ofteaza zgomotos si se îndepãrteazã de mine. Stiu ca e nervoasa pe mine, dar nu am. Ce sa fac.
- E mai complicat.... O sa intelegi mai târziu....
- Nu e nimic de inteles. Ma obligi sa mã casatorec cu tine....
Decid sa tac. Chiar nu stiu ce sa ii mai spun... Are dreptate. Dar nici ea nu intelege ca o iubesc.
