Mafioată fără intenție•••(FINALIZATĂ)•••

Pe mana inamicului

        Durere. Asta simțeam. Ma durea capul ingrozitor, simțeam ca îmi bubuie. Nici nu aveam curaj sa deschid ochii. Îmi era frica sa fac asta. Îmi era frica ca durerea se va accentua . Simțeam ca îmi explodează capul . Apoi aud o ușă deschizandu-se cu un scârțâit îngrozitor ce ma zgâria pe creier. Aud pasi apropiindu-se de mine si după acea nimic. Cel care intra-se nu mai făcea nici o mișcare . Ii simțeam privirea pe mine, iar asta era atât de incomod.
       După câteva minute bune de liniște se aude iarăși scârțâitul acelei uși care ma făcea sa înnebunesc .
            -S-a trezit?aud o voce atât de cunoscuta care a făcut sa îmi înghețe sângele in vene.
           -Nu inca , cred ca i-am aplicat o doza prea mare de morfina! aud vocea bărbatului care era lângă mine. Nu se poate, nu iarăși idiotul de Matt. Asta trebuie sa fie unul dintre coșmarurile mele.
           -Când se trezește ma anunți ! aud vocea lui Willson după care iese din încăpere.
       Raman in continuare nemiscata . Nu vroiam sa-mi deschid ochii sau sa dau macar vreun semn ca sunt treaza. Simțeam ca eram legata de un scaun , si eram atât de strâns legata cu o funie încât spătarul acestuia îmi intra in spate. Sunt mai mult ca sigura ca o sa îmi  rămână urme .
         Pot simți cum Matt se apropie de mine după care își pune mana jegoasa pe fata mea si mi-o ridica in sus.
   Am scâncit ușor , pentru ca nu mai puteam rezista sa steie cu mana pe fata mea , si îmi deschid ușor ochii văzând in ceata. Imaginea pe care o vedeam era atât de neclara , iar parca totul se învârtea cu mine .
           -A,a,a..s-a trezit mica tarfulita care ma împușcat in picior!spune el dandu-mi drumul fetei , eu gemând de durere. Idiotu naibi ,cu morfina lui!
          -Sa vedem cine mai este tare acum , curva proasta! O s-o plătești pentru ce mi-ai făcut , fii sigura de asta! spune el prinzandu-ma de par si fortandu-ma sa ma uit in ochii lui.
        Nu mai aveam nici un pic de vlaga in mine , iar faptul ca ma ținea pe scaunul asta atât de incomod nu ma ajuta cu absolut nimic, ci din contra ,agrava mai tare situația.
          -Nu spui nimic ? Acum vad ca nu mai ești atât curajoasa pe cat pretindeai ca ești ! spune el dandu-mi o palma peste fata , atât de tare încât am simțit ca mi-a tiuit urechea, iar un firisor de sânge mi sa scurs din buza si din nas .
      Am rămas cu capul intors intr-o parte datorita loviturii lui , începând sa vad totul dublu. Aud ușă deschizandu-se iarăși , apoi aud un strigat din partea unui bărbat pe care nu il cunoșteam.
          -Ce crezi ca faci imbecilule! Am zis ca nu vreau sa te atingi de nici un fir de par din capul ei! Cum îți permiți sa dai in ea idiotule? il aud pe acel bărbat țipând la Matt după care ii aplica câțiva pumni in fata si in stomac de il lăsa ghemuit pe jos.
           -Data viitoare tine minte asta! O data sa nu îmi mai respecți ordinele ca sa zis cu tine jigodie ordinara ! striga el nervos , aplicandu-i inca un picior in stomac , acesta facandu-se ghem pe cimentul murdar si plin de mucegai de pe jos.
       Deja simțeam ca starea mea se înrăutățește cu fiecare clipa . Simțeam ca ma răcesc , ca parca nu imi mai cirula sangele in vene, iar totul părea atât de sobru , de intunecat. Tot ce mai puteam auzi erau niste cuvinte ce răsunau ca un ecou in capul meu , iar apoi totul sa pierdut.
       
        Din perspectiva lui Shane
  
    Ma îmbrăcam cu mare greu datorita durerii; nu mai doream sa stau in spitalul asta nici macar un minut si trebuia sa ajung neapărat acasă pentru a purta o discuție foarte interesanta cu Ania. Încercam sa îmi pun bluza

, când pe ușă intra, Jason care părea oarecum îngrijorat. Ce pot sa zic , ii vezi rar fata îngrijorata  , dar când o face înseamnă ca este ceva serios.
           -S-a întâmplat ceva? întreb oprindu-ma in loc din cea ce făceam.
           -Știi , nu stiu cum sa îți spun d...........! il întrerup .
           -Jason, treci direct la subiect!spun incruntandu-ma ușor.
          -Ania, a fost rapita de Willson Benet din ordinele lui Chease! spune el cu o voce joasa.
          -Poftim? Parca aveati voi grija de ea! tip la el nervos , aproape luandu-l la bătaie .
          -Ieri când a plecat , a fost in parc iar Benet a urmarit-o de ceva vreme si ......!
           -Si voi daca ați știut asta , de ce nu ați fost cu ochii pe ea ?spun rastindu-ma la Jason prinzandu-l de bluza.
           -Am avut probleme cu programul de interferență si sistemele audio. Ne-au fost bruiate , si am aflat abea azi despre planurile lor !spune el eliberandu-se din strânsoarea mea.
           -Naiba sa va i-a pe toți , voi chiar nu știți sa faceți o teabă ca lumea? Daca afla ca Chaese este tatăl ei , s-a zis cu noi! tip la el , descarcandu-mi furia.
          Jason nu mai spune nimic si doar ma asculta gânditor, si trist in același timp.
           - Marc o sa ne omoare! Ați avut sarcina sa o supravegheați si nici atât nu știți sa faceți? Acum hai, mișca , trebuie sa mergem sa o cautam! strig la el  total enervat de incompetenta lor , facandu-i semn sa iasă afara pe ușă .
          In câteva secunde am ajuns in parcarea spitalului , unde spre uimirea mea îmi găsesc mașină acolo ;după care pornim din loc
indreptandu-ne spre depozit.
      I-au telefonul si il apelez pe Allan, iar după câteva minute de așteptare , raspunde si el in sfârșit.
          -Pot sa stiu si eu,unde tii băgat telefonu ala? întreb nervos de ma lua toți dracii.
          -Shane, frate; nu l-am auzit ; a treb...........! dar nu mai reușește sa spună absolut nimic ,pentru ca il întrerup. Uneori cred ca mi-am făcut un obicei din a întrerupe oamenii din a vorbii.
           -Allan, nu ma interesează ce trebuia sa faci , vino imediat  la depozit împreună cu baietii! spun făcând la stânga pe un drum pietruit.
           -Legat de asta; suntem deja aici , si vroiam sa spun ca încercam sa localizam unde au dus-o , dar nu găsim mai nimic! spune eu ascultând cu atenție.
           -Mai căuta , ajung si eu in câteva minute! spun si închid repede, nemaiavând răbdare sa stau la discuți cu el. Trebuie sa fac ceva cat mai repede , altafel va fi prea târziu.

          Din perspectiva Aniei
   
     Ma trezesc brusc. Priesc in jur speriata. Ce se intampla si unde ma aflu? . Eram intr-o cameră total necunoscuta mie , iar din cate îmi dau seama cea ce tocmai ce am crezut ca este doar un coșmar sa dovedit a fi real. Pe un scaun dintr-un colt am putut observa un om stand nemișcat , privindu-ma atent.
           -Cine ești ?intreb ridicandu-ma in șezut rezemandu-ma cu spatele de marginea patului.
           -Cineva, foarte important ce nu te privește in momentul asta!spune ridicandu-se de pe scaun .
          -Ce vrei de la mine, lasa-ma in pace!spun încercând sa ma dau mai in spate pentru ca se apropia de mine dar nu aveam unde .
           -Pe tine! Nimic mai mult! raspunde simplu , eu privindu-l cu o fata perplexa.
           -Lasa-ma sa plec ,ciudatule! Ești un boșorog de 100 de ani obsedat ! ma răstesc la el ,cred ca jignindu-l , el având de fapt după cum arata creo 40 si ceva de ani.
           -Dura, îmi place! Ai cu cine semăna! spune el privindu-ma serios fara nici o expresie pe fata.
           -Ce? Cum adică? întreb total derutata si confuza , incruntandu-ma ușor.
           -Nimic! Oricum , nu îți fa speranțe ca vei pleca de aici prea curând pentru ca asta nu o sa se întâmple! spune el intorcandu-mi spatele si luand-o spre ușă .
           -Sa te i-a naiba! strig la el , acesta oprindu-se din mers si ma privește cu coada ochiului , aparandu-i un ranjet in coltul gurii; dupa care părăsește încăperea , bine înțeles încuind ușă.