Începuturile ♧

8.6K 248 26
                                    

Nici nu ştiu cum să încep.... Aceasta a fost prima mea întâlnire cu paranormalul.

Înainte nu credeam în aşa ceva, chestii paranormale wow! Povesti pentru copii! Si toate chestiile de genul ăsta: fantome, posedări, oameni bântuiți, sufletele răposatilor rămase pe pământ, POVESTI! Pur si simplu povesti pentru mine.

Nu sunt nici o fată credincioasă. Nu cred in Iad si Rai, nici în viața de apoi si în nici un caz in demoni. Pentru mine erau simple povesti......Dar asta avea să se schimbe CURÂND!

Pe la 15 ani, prietena mea, cu care am copilărit până la 12 ani, a decis să mă viziteze. Ea se mutase la părinții ei. Până atunci a stat la bunici. Eram foarte bucuroasă deoarece nu o văzusem de foarte mult timp.

Ne plăceau mult povestile de groază. Ea îmi povestea într o seară cum că, acolo unde locuiește ea acum, umblă o legendă cum că sufletele chinuite ale oamenilor omorâți pe nedrept si a celor chinuiți sau torturați cutreieră lumea în căutarea răzbunării si cum ca ele se adăpostesc în case abandonate la anumite ore.

Cică în căutarea lor pentru răzbunare se atașează de anumite persoane si îi chinuie, îi face să îsi piardă mințile, să înebuneasca până se sinucid. Iar dacă ei nu se sinucid atunci îi omoară ele prin diferite metode.

Normal că nu o credeam! Aceasta mi se părea mai mult ca sigur că e o poveste menită să mă sperie. Adică, cum să te omoare ceva ce nu te poate atinge? Cum să te omoare ceva ce nu EXISTĂ???

Cum ea o ținea pe a ei, i-am propus să mergem la câteva case părăsite de la mine din cartier. Aici sunt multe case părăsite, una dintre ele aparținând unei vrăjitoare si a celorlalte două surori ale ei.

Casa acesteia era lângă casa mea. Țin minte că atunci când eram mică mergeam adesea la ele să mă joc cu fiul uneia dintre ele. Tata mereu mă certa din aceasta cauză. Niciodată nu am înțeles de ce. Adică nu îmi făceau nici un rău. Erau drăguțe cu mine.

Dar acestea au fost renegate de oamenii din cartier fiindcă în acea perioadă au început să moară mulți oameni aici. Timp de o săptămâna în fiecare zi mureau câte 1 sau 2 oameni. Astfel cartierul a ajuns aproape pustiu. Ele au fost nevoite să se încuie în casă. Mereu când ieseau afară se arunca cu pietre în ele. Măcar băiețelul a fost lăsat să plece. Ele au murit: una de foame iar doua s-au sinucis.

Cică încă se aud plânsetele acestora din casă. Eu nu le-am auzit niciodată. Deci tot povesti rămân.

Prietena mea ( Bety) nu a fost de acord la inceput. Dar cum ştiu ca nu refuză pariurile (nu refuză nimic indiferent de ce era pus în joc, NIMIC) am pus un mic pariu....

- Bety, mergem la 3 case părăsite la ora 8 seara, dacă nu este nimic faci tot ce vreau eu timp de 3 zile. Dacă vedem ceva în neregulă, ceva paranormal, fac tot ce vrei tu 5 zile

- Hmm...o săptămână. -_-

- O săptămână sa fiee! -_-

- Bine. :)

Si asa a început totul.

Trăind Printre DemoniUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum