La spitalul părăsit

1.7K 94 1
                                    

După ce îl schimb pe Gonzalo si mai vorbesc cu Malvado, pornim spre spital.

Acesta se afla într-un loc parcă uitat de lume. Nu se vedea nici urmă de picior de om. Era locul perfect in care să nu intre nimeni.

Intrăm printr-o uşa laterală si începem să exploram locul. Am intrat in toate camerele de la parter....imaginile întâlnite erau terifiante. La fel si la etaj. Peste tot erau urme de sânge si bucăți de material.

În toalete mirosea îngrozitor iar ceea ce am gasit era o imagine desprinsă dintr-un film horror. Erau oase aruncate peste tot iar într-una dintre cabinele toaletei era un craniu uman.

Gonzalo iese terifiat din aceasta si asteapta pe hol in fata unor scări. După ce mai privim puțin iesim si noi. Mergem la Gonzalo si urcăm la al doilea etaj.

Ne uitam prin jur...dar dintr-o dată aud un chicotit al unei fete. Pare ca se îndreaptă spre ultima cameră din capătul coridorului.

Eu: Ați auzit?privesc într-un mod uimit în gol Ați auzit! ?!?!?

Malvado: Ce să auzim Milagros?

Gonzalo: Milagros....te simți bine?

Eu: uitându-mă spre micul demon Nu ai auzit? Tu trebuie să fi auzit!! Si merg in pas grăbit spre acea cameră

Malvado: Ce să aud? Nu am auzit nimic!!!

Acestia mă urmează îndeaproape. Ajunsă în acea cameră rămân puțin şocată. Toți pereții aveau desene făcute cu ceva ce părea a fi sânge, iar pe unul dintre pereți scria:

"Îmi era dor de tine! Bine ai venit acasă!"

Iar pe tavan era scrijelit ceva ce nu prea se înțelegea. Scot o oglindă si o îndrept spre tavan.

Văd o fata care era urcata pe un scaun aşezat pe pat. Părea grăbită....Dar tot nu înțelegeam. Iar lanternele nu îmi erau de nici un folos....parcă nu vroia sa văd ce scrie. Malvado...micul si iubitul meu demon a zis ca nu poate sa mă ajute....el nu vede nimic.

Nici Gonzalo nu vedea nimic pe tavanul camerei...doar pereții.

Ceva nu este in regulă cu locul ăsta si trebuie să aflu ce. Nu voi lăsa acest lucru nerezolvat.

Gonzalo iese din cameră, la fel si micul demon. Se duc sa mai cerceteze alte încăperi. Eu încă mă chinui sa văd ce este scrijelit pe tavan.

Dintr-o dată il aud pe Gonzalo ca mă strigă......era speriat...striga într-una:

"-Nuuu! Milagroos! Nu sări! De ce?? De ce ai sărit?"

Nedumerită ies să văd ce se întâmplă. Intru în încăpere cu el...la fel si micul demon.

Îl prind de umăr si îl întorc. Era evident îngrozit si transpirat. Se uită la mine si mă ia in brațe.

G: Dar ai...ai...ai sărit! Cum...cum de eşti aici? Am vrut să te opresc....Dar..

Eu: Shhh....Gata. mă îndepărtez puțin Unde am sărit? Ce ai văzut?

Se uită către geam

G: Aici....te-ai urcat pe pervaz...ai sărit si nu am putut sa te prind..

Ma uit spre Malvado vrând să îl întreb despre ce se intampla, dar părea la fel de confuz ca mine.

Eu: Malvado...mai bine il ducem afară si după ne reîntoarcem doar noi 2.

M: Bine. Asa facem.













...........................................................

Trăind Printre DemoniUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum