Trăind Printre Demoni

Capitolul XII

Nu îl pot respinge. Mă face să îl doresc. Atingerile lui...soaptele dulci pe care mi le spune la ureche..Si acel corp superb pe care îl deține...atât de minunat.

Mă întinde din nou pe pat, îmi dă jos bluza, el îsi dă jos blugii si se urcă pe mine. Începe să mă sărute uşor, iar eu îi bag o mână în par si îi raspund la sărut.

O mână o pun pe spatele său, zgârâindul uşor cand imi muşca buza. Îl aud cum mârâie încet când îi bag unghiile în spate.

Mă sărută pe gât în timp ce îmi dă jos pantalonii scurți. Uşor scapă de sutienul meu si începe sa mă sărute pe sâni. Coboară cu sărutări usoare până pe abdomen.

Scapă de boxerii lui si de ai mei si mă sărută din nou. Îmi bagă o mână în păr si mă sărută brutal.

Îl simt cum se apropie înfierbântat de mine.....se pregătește să intre...

Dar când deschid ochii rămân împietrită. Văd o fată care îsi taie venele deasupra lui. Văd cum sângele ei curge pe capul lui Matteo.

Mă ridic dintr o dată si îl împing pe Matteo de pe mine pe partea cealaltă de pat. Se uită nedumerit la mine.

El: Ce s-a întâmplat Mili? Îmi poți zice dacă nu eşti pregătită. O să înțeleg.

Eu: Nu (zic respirând sacadat ducând mâna la cap) Eu...trebuie să plec. Trebuie....sa.....ahh! Ai o pastilă de cap?

El: Da.. Stai un moment.

Îl văd cum se depărtează îngrijorat de mine până în baie. Eu imi iau hainele si mă îmbrac. Mă aşez pe marginea patului si mă uit la un perete.

Matteo vine cu pastila si mi-o inmaneaza.

El: Poftim. Merg să iti aduc si ap..... °_° Se pare că nu ai nevoie de apă....

Mă uit la el si zâmbesc. Apoi mă întorc din nou cu fața la perete. Se lasă liniştea. Stau asa timp de 5 minute, apoi sunt întreruptă de Matteo:

El: Deci...îmi zici ca ai văzut sau mă laşi sa ghicesc?

Eu: De unde ştii că am vazut ceva?

El: Te cunosc prea bine Milagros pentru a nu sti că ai vazut ceva! Zimi tot si nu încerca să mă minți.

Eu:.......

Rămân tăcută. Acea fata mi se părea cunoscută, nu vroiam să îi zic nimic. Vreau să descopăr singură cine este acea fată .....Dar o să am nevoie de puțin ajutor pentru asta.

Eu: Trezește i pe Loui, Alex, Medie si Anabelle!

El: De ce?

Eu: Am nevoie de voi. Trebuie să mergem într-o excursie micuță.

El: Excursie? La ora asta? Esti nebună?

Eu: Nu mai pune întrebări evidente, fugi si trezeştei.

El: ....ok....

Îl văd cum descuie uşa si merge spre ei. Îmi iau telefonul si sun acasă. Sper ca micuțul meu demon să răspundă.

Telefonul sună.....răspunde :

Eu: Bună iubire. Ce faci?

Păpuşa:....Mili?....

Eu: Da!

P: Vii acasă? Sunt singur. Mă plictisesc.

Eu: Da. Acum. Vii într.o excursie cu mine? Am ceva de rezolvat si am nevoie de ajutorul tău.

P: Desigur. Dar cu ce vrei sa te ajut?

Eu: O să îți zic cand ajung acasă. Acum trebuie să închid. 

P: Bine. Si să nu o iei pe şosea ca de obicei, o să aibă loc un accident. Vino pe scurtatura noastra.

Eu: Bine!!

*sfârsit de convorbire*

Iau hanoracul lui Matteo si ies din cameră. Merg în bucătărie si mă aşez la masă. O văd pe Anabelle că coboară supărată si udă pe scări, o urmează Loui, Alex si Medie. Se uită toți la mine, iar eu la ei. Încep să râd înfundat cand mă gândesc la reacțiile lor în momentul în care au fost udati.

Alex: Deci...unde vrei sa mergem la ora asta?

Eu: Habar nu am. Dar tebuie să mergem.

Loui: Deci mergem undeva...Dar nu stim unde. Mişto asta!

Anabelle: Eu propun să mergem in El Ejido. E mişto acolo.

Medie: Nu! Haide în Jaén. Sunt nişte peisaje de excepție...Si multă mâncare. :P

Eu: Nu. Mergem în alt loc.

Toți: Unde?

Eu: Nu ştiu... o să vedem mai târziu. Acum hai la mine......Dar mai întâi schimbați-vă hainele! Arătați ridicol... :))))

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~