Trăind Printre Demoni

Capitolul XXVII

Odată intrați în mănăstire văd în mijlocul camerei de rugăciune mulți oameni îmbrăcați într-o haină lunga până în pământ de culoare maro inchis spre negru.

Oare ce fac? Se roagă? Nimeni nu se miscă! Este linişte totală. Nu vreau să îi deranjăm aşa că le fac semn să se așeze in spate lângă mine. Liniștea este întreruptă de glasul lui Gonzalo care pare că îl cheamă pe unul din oamenii ce se rugau.

I se adresează într-o limbă necunoscută mie. Oare ce îi zice? Îi văd că se întorc cu privirea spre noi. Acel om le spune ceva in aceeaşi limbă necunoscută si celorlalți. Toți se ridică si se îndreaptă spre noi.

Îi roagă pe cei trei să meargă cu ei iar mie mi s-a spus să îi astept.

Eu: Nu! Nu sunt persoana care să aibă răbdare. O să merg prin împrejurimi să văd locul.

Gonzalo: Dacă vrei îți pot fi ghid.

Eu: Bine.

Mergem spre iesirea din mănăstire si la poarta acesteia văd că așteaptă un băiat. Ne apropiem si.....Nu....Nu pot să cred....E micul demon sub formă umană! Ce dracu'? De cand poate să faca asta?

Malvado: Ce faci pisi?

Eu: Bine...ce faci aici?

M: Ți-am zis: vii cu mine sau rămân cu tine.

Eu: Ahh...da...

Gonzalo: Este iubitul tău?

Eu: Nu...este un bun prieten.

M: zâmbind pervers si luându-mă de după gât Foarte buni.

G: Ahh...drăguț. Pe el nu l-am vazut în masina...nici prin zonele astea...

Eu: Nu prea ai cum...călătorește mult.

Sper să nu se dea de gol si acesta să afle că e demon...Nu ar iesi prea bine.

G: Ce ai vrea să vezi mai întâi?

Eu: Hmm.....Nu stiu.....ce aveți interesant pe aici?

G: Multe lucruri....biserici, mănăstiri, muzee....

Eu: Mall-uri aveți?

G: Da.

Eu: Vreau la cel mai mare mall!!

Ne face semn să mergem cu el. Ajungem în fața unei clădiri imense  cu geamurile de sticlă prin care se putea observa aproape tot.

Eu: Mamăăăăa! Ce taree!

Si incep să alerg spre el!

M: Dacă ăsta ți se pare mare așteaptă să le vezi pe cele de la mine!

Eu:O să le văd în curând!

G: Aşa face mereu?

M: Tot timpul.

Si vin si ei după mine. Sper să nu îmi strice ziua. Deci locul ăsta e fenomenal! Are de toate în el: haine, mâncare, oameni care fac trucuri de magie, flori, oameni care cântă si...Nu creeed! Salon de tatuajeee! Trebuie să îmi fac neapărat unul!

Mă îndrept spre salon. Mă întorc să mă uit la cei 2 dar nu mai sunt. Unde au dispărut? Off, băieții ăstia!  Nu pot ține pasul cu o fată.

Eu: Heiiii! Ce faci?

Îmi arată spre aparatul de tatuat.

Eu: Uuuu drăguț! Ce zici şefu',poți să îmi faci si mie ăsta pe tot spatele?

Îi arăt o poză drăguță cu o cruce întoarsă. Acesta priveste poza, se uită la mine si zâmbește. Dă aprobator din cap si îmi face semn spre o masă pe care îmi zice să mă întind.

El: Trebuie să îți dai jos bluza si sutienul. Zâmbește pervers

Eu: Acum boss! si încep să mă dezbrac

Acesta parcă mă soarbe din priviri, ceea ce mă cam deranjează.

Eu: Ce boss? Nu ai mai vazut o fată dezbrăcată?

Acesta se preface că nu mă priveşte si trece la treabă.

El: O să dureze ceva timp.

Eu: Am tot timpul din lume...tu doar fă-o să arate cât mai bine.

Dă din nou aprobator din cap si trece la treabă.

El: O să doară.

Eu: O spui de parcă ar fi cea mai dureroasă chestie :))

El: Eu doar te-am avertizat >:) începe să îl facă Te doare?

Eu: Nu. Deloc.

Eii, deloc pe dracu! Doare ca naiba! Parcă nu m-ar tatua ci m-ar tranşa!  De ce doare atât de tare? La TV nu pare aşa!

În cam jumătate de oră ajung si Malvado si Gonzalo.

M: Stiam că te gasesc aici! :)))

G: Eu nu! Ce îți faci? Îți distrugi trupul!

Eu: Îl fac să arate ca si mine. Îi fac cu ochiul apoi îi zâmbesc

După încă jumătate de oră este gata. Mă ridic iar Gonzalo se întoarce pentru a nu mă vedea dezbrăcată. Nenea tipul ăla mă înfăşoară în folie de plastic iar apoi mă îmbrac la loc.

Cand ne îndepărtăm îmi ridic bluza si mă întorc cu spatele.

Eu: Vă place? le zic entuziasmată

M: Da! Este superb!

G: De ce ai facut asta? Ți-ai vândut sufletul.

Eu: Un tatuaj nu poate decide asta Gonzalo. Asta o decidem doar noi.

G: Da...dar aveai corpul frumos si fără asta.

Eu: Da. Dar nu îmi place. Deeeeci....cine vrea să isi cheltuie banii ca să îmi ia o bluză noua?

Cei doi se arată unul pe altul reciproc. Eu încep să râd.

Eu: Bine bine. Îmi iau singură "generoşilor"! :))))