Trăind Printre Demoni

În căutarea adevarului

După o lună:      Din perspectiva lui Matteo

Nu pot să cred ca a trecut o lună de când Milagros a dispărut. Nimeni nu găsește nimic despre ea. Este ca si cum ea nu ar fi existat. Trebuie sa facem ceva.

Dar mai întâi sa vorbesc cu ceilalți. Merg spre bucătărie si ii aud vorbind:

Alex: Voi vedeți asta? Vedeți?!? Cum să nu găsească nimic despre ea?

Anabelle: Cica nu au găsit nici un document despre ea... Dar la poliție au căutat? Acolo si-a petrecut mult timp dând declarații si plătind amenzi..... Sigur este ceva despre ea acolo.

Alex: Exact! Ceva tot trebuie sa fie.... Este imposibil sa nu se găsească nimic..

Anabelle: Părinții ei! Sa ii căutam părinții!

Eu (pe un ton neîncrezător): Nu! Nu este nimic nici despre ei!  Am găsit niste oameni care seamănă cu părinții ei dar au murit acum 70 de ani in spital.

Anabelle: Cum sa moară acum 70 de ani? Doar noi i-am vazut cu ochii noștri acum un an şi jumătate!

Eu: Stiu....Dar trebuie sa mai cercetăm.

Alex: Parcă nici nu ar fi existat vreodată....Dar noi stim ce am văzut.....Nu?

Anabelle: Exact. Trebuie sa fie o cale!

Eu: Hmm....am o idee! Hai sa mergem acasă la Mili...sigur vom găsi acolo ceva...Altfel........

Anabelle: Altfel ce?

Eu: Altfel..... (nu ii pot spune....parcă mă opreste ceva...Dar Alex mă întrerupe si continuă el )

Alex: Altfel mergem din nou la nana......aşa e?

Eu dau aprobator din cap iar ei se uită descurajator înspre podea.

Anabelle: Dar abia am iesit de acolo si abia am iesit de sub efectul puterilor ei.

Eu: Ea este moartă....

Alex: Dar fiul ei nu! Nu am de gand sa ma mai întorc acolo, frate...oricum nu ne-ar ajuta. El o uraste pe Mili.

Eu: Bine....Nu vom merge daca vom gasi ceea ce avem nevoie acasă la Mili.

Ei dau aprobator din cap  si se îndreaptă spre camerele lor pentru a împacheta. Eu devin din ce in ce mai descurajat si nu înțeleg de ce ar dispărea Mili aşa.

Ținea mult la noi. Chiar ne-a adus si la mănăstire pentru a ne ajuta....Nu mai inteleg nimic.

Offf Milagros del Montalvo! Câte lucruri o sa mai descopăr despre tine? Te stiu de atâta timp si ştiu atât de puține despre tine de parcă abia te-as cunoaste.

Merg in baie sa imi fac un duş rapid. Când ies observ oglinda care este aburită si imi aduc aminte de darul neprețuit al lui Mili.

Mă uit atent si concentrat la ea si, cu mâna tremurând, scriu pe aceasta mesajul ce a fost scrijelit pe tavanul spitalului.

Eu: (soptind) "Nu vă faceți griji. Mă voi întoarce sa va aduc pe toți ACASĂ"
Oare ce înseamnă? Nu cred ca Mili ar fi scrijelit asta....Nu are cum. Oare cine o fi făcut o?

Si imi amintesc de nopțile in care Mili avea coşmaruri si de miile de conversații pe care le făcea cand se certa cu oglinzile.

Zicea ceva de un demon care ii face pe oameni să se omoare.......Sombra cred.....Oare el o fi luat-o pe Mili? El i-a sters existența?

Orice ar fi sigur voi găsi la ea acasă. Ma întorc din nou spre oglindă :

Eu: Nu voi renunța la asta Mili! Nu voi inceta sa te caut. Pot să si mor dacă asta ar însemna sa te gasesc!

Dau cu pumnul în perete si ies din baie. Mă îmbrac si îi strig pe toți.

Alex: Care e graba?

Eu: Care e graba? Îți zic eu care e graba! Fata.....

!#$!#$!#$!#$!#$!#$!#$!#$!#$!#$!#$!#$