Trăind Printre Demoni

Capitolul XV

Odată ajunși la hotel ne-am facut cu toții o baie si ne-am schimbat. Am decis să rămânem aici până mâine,camerele sunt plătite oricum. Ne punem să ne odihnim.

După cam o oră îmi iau păpuşa si merg în baie. Nu am mai vorbit cu ea de mult. A fost foarte tăcută.

Eu: Hei...crezi ca dacă te pun în fața oglinzii te văd?

P:.......

Eu: Iubire....? Mai esti aici?

P:......

Fuck...ăsta iar a plecat din papuşă. Merg în cameră si pun  păpuşa pe masă. Încerc să adorm dar sunt sigura că iar o să visez lucruri. Merg si mă pun cu capul pe spatele lui Matteo care deja adormise.

Ațipesc puțin si când mă trezesc văd că păpuşa sta pe mine.

Eu: A....acum ai chef de vorbă,nu?

O iau si merg în baie.

Eu: Unde ai fost până acum?

P: Am avut puțină treabă.

Eu: Tu? Treabă?  Unde? Ce ai facut?

P: O să îți zic la momentul potrivit.

Eu: Mda...bine...acum zimi: Dacă te pun in fața oglinzii te pot vedea?

P: Mă poți vedea si fără să ridici păpuşa.

Eu: Da?????

P: Da...dar nu în oglinda asta.

Eu: Da ce nu? Vreau să văd cum îmi arată micul demon.

P: Sunt de cel puțin 1000 de ori mai mare ca tine.

Eu: -_- am zis : vreau sa imi vad micuțul demon. Asa ca nu comenta -_-

P: Bine. Nu comentez 😶

Eu : Aşe!

Acum ca am terminat de vorbit si cu el....sunt gata. Merg să dorm. Maine avem de facut o călătorie lunga până la Málaga!

Adorm imediat iar când mă trezesc observ că este cam târziu. Era 10:45 dimineața, iar noi trebuiasă plecăm la 8:00. Asta e...prindem al doilea tren spre Málaga... Ne trezim cu toții si ne pregătim de plecare. Nu stăm să mâncăm pentru a ajunge la timp în stație.

Ajunși acolo mai aveam de așteptat 10 minute pentru a ajunge trenul. Loui si Medie se duc la un mic chioşc pentru a lua nişte mâncare. Imediat se aude trenul. Ne urcăm în el si pornim la drum.

Între noi era o linişte apăsătoare dar este spartă de râsul de capră al lui Anabelle. Ne uităm toți la ea.

Matteo: Iar se uită la filmulețe cu oameni care cad....

Medie: Dap.

Eu: ......Vreau si eu să văd!

Loui: Si eu!!!

Si toți ne-am îndreptat spre ea. În tot timpul pe care l-am petrecut pe tren ne-am uitat la filmulețe amuzante.

După ce am ajuns în Málaga am rămas şocați. Parcă am ajuns într-un deşert. Totul era pustiu. Anabelle îsi scoate telefonul si pornește GPS-ul pentru a gasi drumul spre oras.

Mergem cât mergem si ajungem la o pădure. Intrăm în aceasta pentru a evita razele arzătoare ale soarelui. În aceasta găsim o clădire înaltă si superbă! Eram curioși să vedem ce se află în ea. Intrăm dar aceasta este goală. În aceasta sunt nişte scări. Urcăm pe ele pentru a ajunge pe acoperisul acesteia.