Trăind Printre Demoni

Călătoria

Ma tot gandesc la ce mi-a spus Micul Demon. El chiar ma iubește! Cine ar fi crezut? Chiar nu stiu ce as putea face.

Maine dimineața pornim in vacanță iar eu nu reușesc sa dorm deloc. Ma ridic si imi pun într-un rucsac câteva haine si o jucărie micuță de pluș de pe noptieră.
Ma uit in jur dupa lucruri de care as putea avea nevoie. Merg apoi sa fac un dus rece pentru a-mi reveni putin.

Cand ma întorc in camera o vad pe Erika stând in pat si uitându-se la mine.

Erika: De ce esti treaza la ora asta? E 4 dimineața!

Eu: Ma simteam putin rău si am avut nevoie de un duș.

Erika: Ahh. Vrei sa îți tin de urât?

Eu: Nu......... Te poti pune la somn.

Erika imi zambeste si se culca la loc. Ies in bucatarie pentru a mânca ceva dar il gasesc pe verisorul meu acolo. Mănâncă cu poftă dintr-o prăjitură de cacao.
Merg spre frigider de unde iau un iaurt si ma așez lângă el.
Se uita la mine si imi întinde o bucată de prăjitură.

Eu: Nu, mulțumesc. Nu imi prea place ciocolata.

El: uitându-se ciudat la mine De cand?

Eu: Din totdeauna.

El: Bine.......... Inainte cand venea vorba de ciocolata erai prima si mâncai din ea ca un purceluș. :))))

Eu: Da? Nu imi aduc aminte.

Zambeste fals si se uita inapoi la prăjitură. Intind mana in farfuria lui cu prajitura, iau o mână plina din ea si o indes pe toata in gură.
Acesta se uita la mine si începem amândoi sa râdem.

El: Acum (chicoteli) acum chiar arati ca un purcel :))))))

Eu: Nu, nu. Acum sunt sexi :)))

Si începem iar sa râdem. Timpul a trecut imediat si a venit vremea de plecare. Merg sa ma spăl pe față si sa imi pieptăn părul. Urcam toti într-o mașină mare si pornim spre Malaga. Casa dulce casa! <3 Abia astept sa ajungem.

Imi scot jucaria din rucsac si o tin in brațe. Imi pun castile in urechi si dau drumul la muzica. Privesc pe geam si ma gandesc la tot ce mi s-a întâmplat pana acum. Adica.......de ce eu? De ce mi se întâmplă mie asta? De ce nu sunt o fată normală? Totul este atât de încurcat!

La un moment dat atipesc. Dintr-o data ma trezesc pe o șină de tren. Incerc sa merg dar nu ma pot mișca. Ma uit panicata in jur si ii văd pe prietenii mei într-un fel de parc. Toti pareau fericiți iar Matteo....era cu alta fată, o săruta, iar Anabelle părea ca se simte bine cu noul ei grup de prietene.

Îi strig, se uita la mine, apoi cu o privire nepăsătoare se întorc cu spatele la mine. Din directia opusă lor se aude o voce cunoscuta. Era Malvado. Striga la mine sa ma indepartez de șine. Ma uit îngrozită la trenul care se apropia de mine. Micul meu Demon alearga spre mine dar trenul este mai rapid, ma lovește iar eu ma trezesc din somn scoțând un țipăt puternic de teamă.

Toți ma privesc ingrijorati iar noua mea mama vine si ma ia in brațe. Ma uit la toti cei din jur cu lacrimi în ochi.

Bunicul: Te simti bine scumpo?

Erika:Anne, ce ai pățit?

Ma uit in continuare speriată la ei si nu stiu cum sa reactionez. Le zâmbesc si le zic ca sunt bine, asa continuam călătoria.

Tot drumul am ascultat povestile bunicului despre tineretea lui si despre ce năzbâtii facea in copilarie. Omul asta a fost un mic drăcușor la viața lui. Măcar el a avut parinti care sa ii ia apărarea. Ascultam fascinata totul.

Asta am facut cam o zi si o noapte, pana cand ne-am oprit sa mancam. E placut sa ai o familie care sa te asculte si sa te rasfete. Nici nu mi-am dat seama cand am adormit, tot ce stiu e ca m-am trezit a doua zi cam la amiază.

Mai avem o zi si ajungem. Cheful meu pentru a ajunge acolo a scăzut, dar am pornit, poate ca visele nu sunt realitate. Dar....de ce nu am știut ca e vis la fel cum stiam in trecut? O fi din cauza ca sunt alt om? Nu imi place viata asta. Mai bine rămâneam pe lumea cealaltă.

Bunicul pune o casetă de modă veche cu melodii din copilaria lui iar Erika si mama încep un joc de care nu am mai auzit... Perfect. O sa ma plictisesc tot drumul.

************************************