Capitolul XVI

2.1K 105 1
                                    

În timp ce mă uitam pe furiş la nana să văd de unde o cunosc, aceasta se întoarce zâmbind la mine si îmi zice:

Nana: Nu te mai feri să mă privești. Nu mă  cunoști personal, dar semăn cu o vecină de a ta de când erai mică si te jucai cu David....fiul ei.

Rămân încremenită. De unde stie de David? De unde stie de vecinele mele? Oare ce mai ştie?

Eu: De unde ştii de David?

N: Nana ştie tot suflet nevinovat.

Eu? Suflet nevinovat? Ce vrea să  zică cu asta? Acum m-am zăpăcit de tot. Nu mai înțeleg nimic.

Merg în continuare fără să  mai zic nimic. Ajungem la o casă destul de frumoasă. Asta e casa în care s-a sinucis fata? O văd pe bătrână cum se apropie de uşa si începe să strige:

Nana: Daviiiid, fiulee! Vino să vezi pe cine am adus!!!

Stai, adică David trăieste? Si...stă cu nana? Ce dracu?

David: Acum nanaaa!

Văd cum iese din casă un băiat înalt, blond, cu ochii verzi si bine făcut, zâmbind si pupând o pe nana pe cap.
Se uită la mine si îi dispare zâmbetul. Stă puțin si începe să vorbească.

David: Milagros?!?

Eu: David? Traieşti!!

D: Nu pot să  cred ca te revăd. Nu te-am vazut de atâția ani! Te-ai schimbat atât de mult.

Eu: Si tu...dar cum m-ai recunoscut? Nu mai arăt ca în copilărie....

D: Ai aceiasi ochi minunați care te dau de gol mereu..

Eu: Ahh. Şe dulşe! :)

D: Si mai ai si cicatricea de deasupra ochiului pe care ți-am făcut o cu leagănul.... 😅

Eu: Da😑 Ai fost zis că o să îmi treacă! Nu mi-a trecut!!

D: Da.....mă bucur să te revăd!

Se apropie de mine si mă îmbrățișează. Îi răspund la îmbrățișare. Îi văd privirea lui Matteo, o privire furioasă si parcă ar vrea să sară la bătaie. Nu îi înțeleg reacția. Nu e ca si cum am fi împreună.

Mă bucur mult ca acum David o duce bine. Chiar mult mai bine decât atunci când era mic. Totuşi, femeia care are grijă de el este tare stranie. Sper să aflu totul despre ea de la David.

Nana ne invită la ea în casă pentru a avea timp de povestit. O refuz politicos deoarece ne grăbeam spre casa unde se sinucise avea fată. Nana se uită încruntat la mine după cele auzite. Văzând asta mă grăbesc să intru în casă.
Ne lăsăm bagajele la uşa si înaintăm.

Nana: Scumpa mea, poți lăsa si păpuşa aici. Nu o să pățească nimic.

Eu: Nu....mă simt mai bine cu ea lângă mine...

N: Degeaba daca nu o să îți spună nimic. Zice in timp ce zâmbește ca si cum ar şti despre micul demon

Eu: Nu. Normal că nu. Este doar o papuşă. Si îi zâmbesc fals

Nana se duce în cealaltă cameră iar noi rămânem să  povestim. Îl intreb pe David cum de a găsit o pe bătrână si dacă ştia cine este. Acesta îmi spune că ea l-a găsit pe el si că este mătuşa lui. L-am întrebat cu ce se ocupă si el si mătuşa lui. Acesta a ezitat să îmi răspundă...îl vedeam cum se agită, aşa că am schimbat repede subiectul.

David: De ce ții păpuşa în brațe tot timpul? Nici când erai mică nu o purtai atât după tine. :)

Eu: Da....de când au plecat ai mei m-am ataşat mult de ea.

David: Au plecat?? Când?

Eu: De cand au aflat că eu....

Loui: De cand au aflat că se poate descurca singură.

Anabelle: Exact!

Eu: Da.

David: Aaa....Si când se întorc?

Medie: Mie îmi este foame. Vouă nu?

Eu: Da,si mie!

Matteo si Loui: Si nouă.

Anabelle: Ce ai de mâncare?

David: Păi....ce ați vrea să mâncați?

Eu: Mâncare. Ar fi perfectă. :)))

Zic în timp ce chicotesc. Ceilalți încep să râdă. La fel si David.

Matteo: Orice este comestibil! Nu sunt pretențios la mâncare :))

David: Bine, bine :)) Merg să o rog pe nana să facă ceva.

Eu: Nu o deranja. Pot face eu. Doar arată-mi unde este bucătăria.

David: Vino, pe aici.

Merg după David până la bucătărie. Când ajungem o văd pe nana că pregătește ceva ce părea a fi plăcintă cu mere.

Eu: Mmmm, ce bine miroasee!

Nana: Plăcintă  cu mere si scorțișoară scumpa mea. Preferata ta din copilărie.

De unde ştie ea asta? Nu e ca si cum nu este adevărat. Ador plăcinta cu mere si scorțișoară!

Eu: Da. Nu am mai mâncat de mult timp!

David iese din bucătărie iar eu mă îndrept spre un scaun pentru a-mi pune micul demon jos. Când dau sa îl pun acesta se agață de haina mea. Îi fac un semn discret să îmi dea drumul fără ca nana să observe.
După ce imi dă drumul merg să o ajut pe nana să pregătească de mâncare.

Nana începe să pună întrebări in timp ce îmi înmânează nişte fructe:

......



÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷

Trăind Printre DemoniUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum