Dragă inimă, de ce el?

Capitolul 2

Inima îmi exploda în piept de frică, trupul îmi tremura din toate încheieturile, iar când mi-am ridicat ochii inundați de spaimă spre ceea ce se afla în fața mea am înghițit în sec. Un pitbull maro era la câțiva centimetri de mine mârâind furios, balele i se scurgeau pe bărbie, iar în ochii lui vedeam flăcările iadului. Nu știam ce să fac și îi susțineam privirea chiar dacă muream de frică, iar cu grijă am luat o piatră în mână și am aruncat-o în lateral, astfel atenția câinelui a fost atrasă și printr-o mișcare rapidă mi-am trecut prin gaură restul corpului și alergam cât mă țineau picioarele spre piscină auzind lătratul câinelui în spatele meu.

Adrenalina îmi pompa în vene și am răsuflat ușurată când am observat că piscina era goală și omul cu armă nu mai era. Pitbull-ul a sărit spre mine fioros și singura mea cale de scăpare a fost să sar în piscină și după ce apa m-a învăluit ca o gheară am ieșit la suprafață dând din mâini și tragând adânc aer în piept. Credeam că am scăpat, dar câinele a sărit în apă înotând spre mine mârâind și obligându-mă să mă îndrept spre cealaltă parte a piscinei.

- Te rog să mă lași în pace, cățelule, am spus dând din mâini și picioare când el a ajuns în dreptul meu fiind gata să se năpustească asupra mea. Panicată mi-am îndreptat ochii spre casă și am observat un băiat într-un halat alb apropiindu-se și fără să gândesc am început să țip.

- Ajutor! Ia câinele ăsta de aici, te rog, am strigat când am ajuns la marginea piscinei, însă nu reușeam să ies din apă fiind încolțită de câine, iar băiatul se uita amuzat la mine cu brațele încrucișate.

- Ajută-mă, dobitocule, am răcnit cu inima tremurându-mi de frică.

- Hades, vino, a spus în cele din urmă și câinele s-a îndreptat spre el prin apă. Am răsuflat ușurată trecându-mi mâinile prin părul ud și mi-am îndreptat ochii spre el. Totul în jur s-a oprit fără să mai aud vreo ceva și îl vedeam doar pe el într-o aură sclipitoare. Ochii lui căprui fermecători mă priveau sceptici, părul șaten încă era umed, buzele subțiri și roze erau ridicate într-un surâs ștrengăresc, frumusețea și delicatețea chipului său mă fascinau mai mult decât orice carte a făcut-o vreodată, iar trupul lui zvelt si pieptul puțin dezgolit mă lăsau fără aer.
În viața mea nu mai văzusem un băiat atât de frumos, iar când mi-am dat seama unde eram mi-am coborât privirea stânjenită și m-am ridicat pe marginea piscinei ieșind din apă.

- Cine naiba ești? M-a întrebat apropiindu-se de mine împreună cu Hades, câinele. Sincer, numele ăsta i se potrivea de minunte pentru că părea cu adevărat desprins de acolo.

- Nimeni, am mormăit storcându-mi hainele de apă și dându-mi șuvițele de păr de pe față.

- Manolo, a strigat și în următoarea clipă bărbatul cu armă pe care îl văzusem atunci a apărut lângă băiat și am ridicat mâinile speriată, iar ochii mai aveau puțin și îmi ieșeau din orbite de uluire.

- Cine ești? M-a întrebat din nou băiatul încruntându-se.

- Nu... nu știu, am răspuns tremurând abia putând să mă uit la el.

- Fabian o va lua razna dacă o să afle că cineva a intrat pe propietea noastră!

- Tinere stăpân, ar fi bine să-i spuneți domnului Fabian și să-l lăsați să decidă ce să facă cu ea. Nu avem de unde să știm cât de mult a văzut!

- Ai dreptate, Manolo, a decis el săgetându-mă cu privirea, iar eu abia de mai puteam respira și nu știam cum să ies din situația în care am ajuns. Nu știam cine erau oamenii ăia, ce hram purtau și de ce eram amenințată cu un pistol. Îmi voiam doar telefonul înapoi. Niciodată nu am fost într-o astfel de situație, iar cel mai bizar era faptul că nu îmi puteam lua ochii de la acel băiat. Era atât de frumos...