Dragă inimă, de ce el?

Capitolul 7

Inimile ne explodau în piept de teamă, am ridicat mâinile agitați și femeia din fața noastră se uita confuză și uluită la mine. Ochii ei s-au îngustat și lângă ea a apărut Matt, fratele meu, care era la fel de surprins.

Emilian a observat insigna lui Megan și știa că s-a băgat într-o mare încurcătură, iar Marina parcă era pierdută în spațiu pentru că nu mai înțelegea nimic.

- Eva, ești bine? M-a întrebat fratele meu când a observat mâneca bluzei albe murdare de sânge.

- Da, da. Doar că...

- Jos, a răcnint Megan, iar noi am ascultat-o punându-ne în genunchi, Emilian m-a cuprins la brațe acoperindu-mi capul, iar asta era ceva de vis si doar ceea ce aveam nevoie atunci. Tocmai descoperisem care era locul meu preferat... Între brațele lui.

Gloanțele din pistolul lui Megan au ieșit unul după altul înfingându-se în acei bărbați, care au murit în scurt timp. Noi ne-am ridicat și după ce Matt și Megan au verificat pulsul acelor bărbați s-au întors la noi nervoși și tensionați.

- La secție cu voi, a rostit Megan printre dinți și în acest fel am ajuns fiecare într-o cameră de interogatoriu, care îmi dădea o mulțime de fiori pe șira spinării.

Megan urma să ne interogheze pe rând și să afle ce anume s-a întâmplat și de ce eram urmăriți de acei bărbați.

- Bine, Eva, este timpul să-mi explici de ce ești rănită și de ce tu și prietenii tăi erați urmăriți de trei bărbați, doi dintre ei fiind morți și unul a scăpat.

- Eu și Marina am avut un mic accident de mașină, am răspuns analizându-mi brațul bandajat de o asistentă medicală foarte amabilă și drăguță. Acei bărbați au apărut de nicăieri. Nu cred că aveau vreo treabă cu noi, ci doar ne-am nimenit la locul nepotrivit și într-un moment nepotrivit!

Nu am știud dacă Megan m-a crezut sau nu, dar a ieșit din sală fără a-mi adresa vreo vorbă și mă întrebam cât mai trebuia să stau acolo, iar Matt de ce nu făcea nimic?

- Marina Jones, a spus Megan analizând atent chipul crispat al prietenei mele. Cine erau oamenii ăia și de ce vă urmăreau?

- În primul rând, nu știu cine erau idioții ăia, în al doilea rând, nu știu de ce m-au urmărit și mi-au distrus mașina, și în al treilea rând, nu știu ce naiba caut aici, a strigat ea furioasă lovind cu mână de masă. O să mari probleme cu părinții. Sper că nu i-ați sunat!

- Încă nu, dar o voi face!

- Fir-ar!

Megan a părăsit sala și s-a îndreptat spre fratele meu care îl privea pe Emilian din spatele geamului imens de sticlă.

- Nu mă pot atinge nici măcar de un fir de păr din capul acelui copil, Matt!

- De ce?

- Este Emilian del Castillo, fiul marelui om de afaceri Lorenzzo del Castillo, pe care îl anchetăm. Omul ăla este foarte pericol și băiatul ăsta este comoara lui. Ne atingem de el și vom ajunge să fim dați în judecată. Ar fi bine să îi interzici Evei să mai fie în preajma acestui băiat, a rostit pe un ton grav, iar Matt și-a încleștat pumnii furios.

- Așa voi face, Megan. Merg să le iau pe fete, iar de Emilian te ocupi tu.

Viața lui Emilian era învăluită în mister și sincer îmi era teamă de necunoscut și nici nu reușeam să-l cunosc cu adevărat pentru că se ascundea în spatele mai multor măști. Care era Emilian cel real?
El se afla în sala de interogatorii așteptând să fie eliberat, iar în cele din urmă Megan a intrat în încăpere și s-a așezat în fața lui încrucișându-și brațele și bătând ușor din picior.