Zeii din Infern

14. Legături în cenuşă

Scheletele scormoneau prin cenușa din fața castelului.
Cerul era senin, iar soarele era mai roșu decât niciodată.
Se auzeau strigăte în depărtare.

___

Porțelanul se ciobise când femeia demon puse cu prea multă forță ceașca înapoi pe farfurioară.
Își trecu degete tremurânde peste obraji.

Îşi pipăi marginile cărnii, acolo unde proaspetele răni erau expuse căldurii ce părea să se abată odată cu răsăritul soarelui.

Stăpânul Castelului nu-i acordă atenție, aplecat  fiind în continuare  spre biroul său.

Un birou masiv şi sobru, nu decorat şi pompos precum era al tatălui lor.
,,Selara nu  iubea biroul tatei" îşi amintise femeia demon, ,,dar il iubea pe tata", iar asta însemna că in fiecare dimineață Selara fugea la tata care era deja la biroul său, şi il săruta pe ambii obraji, cu un chiot ce îi se păruse mereu mult prea emfazat: ,,Bună dimineața!"

Femeia demon își încruntă nasul. Nu-i plăceau sentimentalismele de genul şi îmbrățișările şi pupăturile dese.
La ce bun?

Iubirea pentru tata nu a ajutat-o cu nimic pe sora ei. Își luptă valul de amintiri ce se lupta să iasă la iveală.

Se făcea că erau împreună cu ceilalți demoni ieşiți din case pentru marele festival anual ridicat in cinstea Stăpânului Castelului.

--Uite, Serea, haide să ne învârtim pe hințile astea!

O trase sora ei de mână. Serea soptise furioasă:

--Nu eşti destul de mare? Ce vrei? In lumea umană ai deja cincisprezece ani! Eşti prea mare pentru hințile  alea!

Selara se bonsuflase la cuvintele ei. Scoase limba şi zburase pe sub Serea.
Chiar de asta nu avea chef. Să se țină după fusta unui țânc care nu ştia să stea locului.

Serea o lăsă să se ducă.
 Era sigură că se va  întoarce ea când o să râdă ceilalți că uite: aşa o demonă mare se dădea pe hinți! Ha!

Serea se duse să se întâlnească cu prietenele ei. Festivalul se ținea ca de obicei pe stâncile răsfirate. 

,,Selara ştie drumul de aici până acasă, nu are cum să se piardă", fu ultimul gând pe care Serea şi-l adresă în ce o privea pe surioara ei mică.

Se întâlnise într-adevăr cu prietenele ei. Dar tot cheful îi fu distrus când peste veselia şi frenezia festivalului se lăsase o tăcere adâncă.

Era doar după câteva ore omeneşti de când se despărțise de Selara.

Murmure se auzeau din mulțime.
,,Stăpânul castelului!" se strigase.

Îndemnuri călătoreau de la o ureche la alta să se adune si să se pregătească, pe cât posibilă căci Stăpânul Castelului venea.

Frica era parfumul favorit.

Serea nu mai avuse timp cât să-şi caute surioara în mulțime.
Să o găsească, să o prindă de mănă , să o țină locului să nu facă vreo năsbâtie cât timp Stăpânul Castelului era de față.

-=Tăcere în fața Osierului!

Liniştea deja amuțise mulțimea, dar la auzul titulaturii devenise surdă. Nici zburătoarele nu-şi deschiseseră pliscurile.
O formă păşi pe marginea crestei. De jos multimea privea.
Nimeni nu îndrăzni să-şi deschidă aripile în prezență Lui. Cu atât mai puțin să zboare în jurul lui.

O pelerină albă îi cădea de pe umeri. Corpul puternic purta  armură ce strălucea în soarele festivității.
Iar de braț ținea o fată.
Serea îşi acoperi gura cu ambele mâini.

--Războiul s-a încheiat demoni! M-am reîntors printre voi după ce am luptat pentru noi!

Aplauze izbucniră.
În urechile ei se pierduse tot discursul. Ochii ei erau ațintiți asupra unei singure imagini.

--Iar acum sunt din nou acasă, din nou în familie, alături de voi, demoni şi demone.

Aplauze, ropote de aplauze, strigăte şi aclamații. Lumea era în frenezie.

-=Aşa că iată-mă întors acasă, iar ce mă așteaptă la venire? Căci Zeii sunt mari şi ne binecuvântează şi-mi binecuvântează iubirea pentru voi. Ea, demoni si demone este Tavra mea. De la Zei trimisă.

Selara , surioara ei cea mică, se agăța de brațul puternic al Stăpânului Castelului.
Era abia un gram de copilă pe lângă postura de uriaş a demonului.

Serea îşi strânse pumnii cu putere. Sânge îi curgea în gură. Îşi muşcase limba.

,,Mai întâi tata, iar acum ..." Cum de avea Selara mereu aşa noroc? Avea abia câțiva ani şi deja a fost găsită ca tavra Stăpânului Castelului.

Cum?

Cu ce au blestemat-o zeii pe Serea, de nu putea avea norocul surioarei ei mai mici?

________

--Se mai celebrează pacea?

Îşi mai luă o gură din ceaiul călduț. Cel aplecat deasupra biroului nu răspunse.

Femeia demon mai întrebă odată, de data asta primi un răspuns:

--Nu.

*

Sofia îşi aranjă aripile sub pelerina grea, cât timp ceilalți erau distraşi cu noua venită.

Lui Damian nu-i plăcea când făcea asta. Îi spunea că trebuia să-şi folosească mușchii spatelui.
Dar Sofia continua să îşi împingă aripile cu călcâiele şi să le îndepărteze cu mâinile.

--Ți-ai ales oameni! Uite ce grup pestriț ai pe aici! Cu ei nici prin noapte nu poți umbla că se vor simți că nu sunt de pe aici.

Der-Gagari spusese. Se lăsă uşor pe spate râzând din plin.
Damian zâmbise spre ea.
Zâmbetul lui era  atât de rar în ultimele zile încât Sofia putea paria că îşi imaginase ultimele dăți când îl văzuse zâmbind.

--Ari, oricât de mult mi-ar plăcea să pălăvrăgim unii dintre noi au treburi.

Der-Gagari îşi trecu degetele pe sub pelerină apucând găicile unei curele ce-i înconjura mijlocul.
O teacă părea că să face văzută printre straturile de textile.

--Treburi. Da, bine. Acum, serios unde-mi sunt banii?

Damian îşi trase mai bine curelele rucsacului peste umeri. 

Sofia îi urmărea mișcările rezervate.
Un instinct de a fugi îi bătea la poarta minții.

Dintr-o dată Der-Gagari nu mai era cea mai înspăimântătoare.

--Te alături grupului şi îi vei primi.

Demona se încruntă.

--Trebuie să ți se fii prăjit mintea dacă ai impresia că voi călători pe nu ştiu unde pentru banii pe care tu mi datorezi!

Damian nu răspunse, privind-o în continuare. Păreau prinşi într-o confruntare de voințe.

Sofia făcu un pas spre Cassian.
Damian oftă adânc. Îşi lăsă rucsacul pe un umăr. Cu o mână scoase din adânc un os lung, uşor încovoiat.

Sofia îşi aminti cum îl văzuse curățând carnea, în peşteră, de pe creaturile pe care le vânase.
Părea să fie un os din coasta lor.

Der-Gagari luă osul pipăindu-l între degete. Simți textura şi îl privi fix, cu intensitate.

--Jumate acum. Jumate după aceea.

Der-Gagari îşi ridică ochii de pe os.

--Bine.

Încuviințase ea, privirea ațintită pe fața Sofiei.

//06.12.2017; 16:14//