Zeii din Infern

23. Flăcări în vânt

Scheleții stăteau în line de-a lungul holului. Castelul era apăsat de o liniște densă, încărcată.
O ușă se deschise. Scheletele rămaseră în poziții.

Stăpânul Castelului traversă coridorul. Capa pe umeri i se ridicase în falduri, împinsă de mișcările umbrelor. Aripile negre i se deschiseră dând un indiciu spre forța de care era capabil. Mușchii aripilior i se flexară cu fiecare pas pe care îl făcea, venele negre-albastre se răsuceau pe paleta aripilor dând senzația unei broderii primitive.

Un început de rafinament într-o lucrare animalistică.

Stăpânul Castelului își mișcă ritmic degetele în mănușile de piele. Ca șerpii, umbrele i se agațară de umeri și i se încolăciră de brațe.

Servitorii scheleți nu făcură vreo mișcare în întâmpinarea stăpânului lor. Le-a dat comenzile de care trebuiau să țină cont cât timp el era plecat.

Să o hrănească în porți mici pe demona închisă în temniță și să atace orice instrus ce ar fi îndrăznit să calce pragul castelului.

Stăpânul Castelului ieși, coborând scările curățate de funingine, în curte, unde îl aștepta un schelet ce ținea de funii o zgripțuroaică.

Stăpânul Catelului luă hăurile din mâinile scheletului servitor.

Zgripțuroaica semăna cu pterodactilii cunoscuți în enciclopediile umane.

Avea un corp acoperit de o piele groasă, cu un plisc alungit, ce părea că nu se mai termină; era de-o parte și de alta înzestrat cu dinți ascuțiți și lungi, numai gata să se înfigă în carne. Stăpânul Castelui încălecă pe zgripturoaică.

Creatura lăsă un strigăt ca de tunet către ceruri ce se cutremurară.

Dintr-o mișcare de hățuri și strângere de umbre, Stăpânul Castelului porni la drum.

*

Sofia își trecu mâinile peste ochi. Soarele bătea cu putere, dar părea să nu o fi deranjat atât de mult pe parcursul drumului pe cât o deranja acum, când așteptau în rând.

Crenerulile cetății se ridicau într-o înălțime ce-și merita numele de oraș al zeilor. Zidurile erau atât de înalte încât le făcea concurență zgârie-norilor din orașele foarte mari.

--Ar fi trebuit să venim mai devreme. Oh, urăsc când se adună atâția demoni în Scatrei. Nici nu mai ai loc pe unde să mergi.

Se plânse Der-Gagari cu voce tare atrăgând mai mult decât privirea lui Damian.

--Demonii vin din toate colțurile și depărtările ca să-și sărbătorească zeii, spre deosebire de cineva care nici în picioare nu poate sta pentru că e atât de drogată.

Der-Gagri mârâi lăsându-și capul pe umărul Sofiei. Nu-i răspunse vorbelor lui Damian, în schimb se sprijini de Sofia și își închise ochii.

--Cât va mai trebui să așteptăm?

Întreabă Cassian trăgând cu ochiul peste capetele demonilor din fața lor. Șirul se întindea semeț pe distanțe impresionate, pornind din Scatrei și întinzându-se peste dealurile din prejur.

--Cine l-a trezit pe uroi?

Damian se răsuci spre ei. Violeta își ridică sprâncenele privindu-i mișcările agitate. Își încrucișează brațele la piept, mișcând ușor din aripile ce dădeau să-i iasă de sub pelerină.

--Ce-i cu tine? De ce ești așa de agitat?

Der-Gagari lăsă un râset aproape imperceptibil, întorcându-se cu fața spre șirul ce înainta cu viteza melcului.

--Ori te legi la ochi ori te adorm forțat.

Ii spuse Damuan lui Cassian în toată seriozitatea cuvântului.
Cassian îsi încrucișă sprâncenele.

Der-Gagari se uită peste umăr, aplecându-se la urechea Sofiei.

--Cineva s-a trezit cu fața în cenușă.

Sofia se uită la Der-Gagari.
Demona îi zâmbi, aruncându-și brațul peste umerii Sofiei.
Astfel, trăgând-o mai departe de Damian.

Demonii așezati in linie erau în marea majoritate obosiți, căzuți în puteri, cei care zburase distanțe atât de mari încât acum nu mai erau în stare să se țină în zbor.

Din când în când câte un oftat se mai auzea printre strigătele copiilor înfometați și plictisiți.

Sofia își trase umărul de sub bărbia lui Der-Gagri. Făcu un pas spre Cassian.
Dintre faldurile pelerinei prinse un capăt și dintr-o singură încercare rupse o fâșie. I-o întinse lui Cassian.

--Uite, ține asta.

--Chiar ai simțit că era necesar să-ți rupi mantaua? Înainte să intrăm in orașul zeilor? Cum crezi că e o idee bună să te prezinți în cârpe în fața Celor Mari?

--Ai spus să-și lege ochii. L-am ajutat.

--Are și el haine, la naiba! Îl puteam lega cu umbre, dar nu, trebuie să te bagi în seamă imediat.

Damian aproape că striga.
Demonii din preajmă erau prea obosiți spre a lua atenție la discuția lor, dar când flăcări începură să răbufnească din cenușă, privirile stătuseră lipite spre ei.

Sofia avea obrajii roșii de rușine, dar nu-i mai păsa. Nu ii mai păsa de păreri și opinii și altele de care altă dată avea atât de multă grijă.

--Eroină, eu? Ce căutăm aici, Damian? Ne tragi după tine fără să ne dai o explicație, ne obligi să te ascultăm necondiționat ca mai apoi să ne ceri, tot nouă, să tăcem la comandă să te pupăm în fund dacă se poate!

Sofia striga.
Își simțea gâtul devenind din ce în ce mai uscat. În jurul ei, pumni de foc luară formă, lingându-i pelerina. Umbra ei se mișca cu intermitențe, parcă, pregătită să se desprindă de ea.

Ochii lui Damian se întunecară. Printre cârlionții lui roșcați se învărteau mici coșmaruri, umbre venite dintr-un intuneric atât de dens și atât de înspăimântător încât ucideau la comandă.

--Oh, ați vrea voi. Să mă pupați in tălpi și pe brațe și pe pelvis dacă se poate! Nu v-am obligat la nimic! Sunteți disperați, iar eu sunt singura voastră soluție, singura speranță! Fără mine ați fi murit de mult!

Sofia își mușcă limba până simți sânge. Avea dreptate, dar nu voia să-l lase așa de ușor să scape.

--Dacă îmi scot cuțitul si-mi tai venele în fața ta nu o să mai fie meritul tău că trăiesc. Nu ai nicio putere asupra vieții mele!

Der-Gagari avea mâinile pe ambele pumnale de la mijlocul ei. Cassian își legase atât de strâns cârpa la ochi încât îl luară cu dureri.

Violeta apucase în mână un bolovan. Îl avea strâns la piept. Ochii ei se plimbau când de la unu când la altul.

Ceva era cu ei, ceva era în ei.
O simțeau cu toții care îi priveau. Ceva mai mult. Un fel de putere, un fel de recunoaștere. Umbrele li se agățau de tălpi, iar focul ardea albastru.

Ghici ghicitoare cine sunt printre noi?

//03.feb.2018; 08:30//