Zeii din Infern

Cercul consecinței

 Un castel se ridica în zarea sângerie, ca un far peste marea de cenușă, urcat pe o insulă de căsuțe strânse și adunate între ele, de abia se țineau drepte. Sau cel puțin așa le numește Der-Gagar, ,,căsuțe", dar tot cee ace vedea Cassian erau movile de pietre puse una peste alta, sprijinite mai apoi cât să facă loc pentru o crăpătură spre micile peșteri improvizate, săpate de către demonii locatari. Satul era micuț și prăfuit de funingine, ca o vatră saturate, însă Cassian nu putea să nu simtă atragerea umbrelor. Însă nu numai umbrele le putea simți diferit. De cum se apropeau mai tare de castel cu atât simțea cordonul din interiorul său devnind mai întins, de parcă era tras cu toată puterea spre castel.

Der-Gagari lăsă un râset uscat înainte să-și de ape gâtlej în jos, lichidul ce-I umplea plosca. Cassian o privea cu jid. Felul ei barbar de a fi, era așa un contrat cu rafinamentul și atenția Violetei, care pe cât de grațioasă era pe atât era demona asta de crudă și brutală. Der-Gagri arătă cu un deget spre castel, luându-I atenția lui Cassian de pee a pentru un moment.

--Nu-l credeam atât de neîndemânatic. A adus-o până aici? Chiar în Castel? Stăpânul Castelului cu adevărat și-a pierdut mințile.

--De ce?

Întreabă Cassian încercând să nu-I dea prea mare atenție iritării sale, că nu avea habar de cee ace vorbea demona și într-un fel nici nu ar vrea să știe însă, trebuie. Trebuie pentru că nu poate să fie cel mai prost, să fie condus dintr-o parte și alta de toți demonii ce văd de cuvință să se declare mai buni decât el.

Demona privește în jur, cu mâna streașină, privind în jurul satul.

--Pentru că e centrul puterii sale și a adus un De Os în axul său.

Der-Gagari dădu din cap, aproape ca într-un gest de milă. Zâmbi cu colți spre Cassian. Erau aproape de aceași înălțime. Ea îl depășea cu o jumătate de palmă. El era subțire, aproape atletic dacă ar fi avut mușchii proeminenți și nu ar fi avut cei doi colăcei de burtă ce-I încercau cureaua pantalonilor, ea era musculoasă, cu palme late și un gât prelung cu ochi aprinși și gheare ce putea fi atât de lungi cât urechea lui Cassian dacă demona voia. El se simțea în defavoare privind-o, ca un deal ce este absolvit de soare din cauza muntelui înalt ce-și întinde umbra peste el.

--Adică pe mama. Pentru că a adus-o pe mama la el în castel. A luat-o chiar din spatula spitalului. A reușit să facă un portal direct în camera spitalului și să o ia. La fel cum, după aceea Damian Kasgard a reușit să deschidă un portal acolo.

--Nu la fel.

Der-Gagari porni la pas. El o urmă. Nu mai mergeau atât de alerți pentru că știau unde trebui să ajungă și erau atât de aproape încât devenea înfricoșător, cel pușin pentru Cassian, să știe că după atâta timp va reuși să o revadă pe mama.

--Nu la fel. Stăpânul Castelului nu e destul de puternic încât să treacă de pe tărâmul nostru în al oamenilor fără să-și adauge mai multă energie, mai multă putere a umbrelor. Kasgard însă e.

--Ce fel de sacrificiu.

--Vezi tot ce e în jurul nostrum. Satul ăsta, îl vezi? Spune-mi ce vezi despre locatarii lui.

Cassian înțelegea ce zicea demona. Umbrele care se simțeau dubios veneau de la ei. De la scheletel care se mișcau dintr-o parte în alta, curățând funingine de pe acoperișurile de piatră, săpând cu lopeți de fier cenușa de pe străduțe, cărând în brațe bolovani, unul după altul mergând în șir, aliniați spre drumul ce urca spre castel. Numai câșiva demoni pe ici pe colo răsăreau din peșterile lor, scoțându-și capetele privind scheletele lucrând sau chiar spre noii veniți.

--Schelete umblătoare. Erau și în Scatrei.

Murmură Cassian neconvind, însă fluturatul, bătaia pulsului îi spunea că era ceva mai special despre scheltele astea, în ele era ceva ce ce-I amintea de Sofia.

--Scheletel astea le aparșin oamenilor morți. Stăpânul Catelului le-a luat din pământul lor ancenstral și le-a adus aici, le-a pus sub umbra sa, le-a subt esența ca să devină mai puternic. Ca să reușească să construiască portalul de care spui și care necesită prea multă forță. Eu nu aș putea deschide un portal, de exemplu și nici tu pre cum pari nu ai avea destulă chemare a umbrelor în tine.

Cassian scrâșni din dinți, strângând din pumni.

--Dar Sofia? Ea ar putea?

--Oh, da, Ea e De Os.

--Acum că o găsim pe mama atunci ce vom face. Apoi ce?

--Ce vom face? Eu și tu, nimic. Eu, eu vă voi adduce la Ea, iar dacă stau destul de bine voi câștiga ceva frumos de pe capetle voastre. Mama ta e o trădătoare și un De Os. Cum ziceți voi oamenilor? Doi iepuri dintr-o lovitură?

--Da. Der-Gagari?

Demona își întoarse brusc privirea spre el. Ra pentru prima data când îl auzise pronunțându-I numele. Avea fașa reelaxată, pregătită, ca un arcaș înainte de a-și întinde arcul.

--Într-o zi, o să fi slăbită, o să fi obosită, o să fi cu genunchii la pământ, iar în aceea zi am să vin de nicăieri și am să-mi primsc răzbunarea pentru tot ce ne-ai făcut.

Der-Gagari își deschise ochii larg, de aprcă nu-și putea crede ce auzea. Nu se uimea de amenințare, din acele primea mai des decât își ducea mâncare la gură, nu ceea ce o făcuse aproape să se oprească din drum era precizia cu care vorbise uroiul, calm și adunat de parcă îi aducea la cunoștință un fapt înplinit, un adevăr incontesnstabil.

Der-Gagari își strânse buzele între dinți, dar nu se putuse abține și lăsă un lătrat de râset. Cassian își strânse umerii continuând să înaintezez spre castel, în timp ce demona se îndoia de râsetul e ice atrăgea câteva priviri curioase.