Zeii din Infern

30. Oase roase

Violeta o prinse de mână pe Der-Gagari.

--Ce crezi că faci?

Demona își smuci brațul. Își flexă încheietura. Fața Violetei era atât de palidă încât părea că din moment în moment va leșina.

Der-Gagari o apăsă cu putere la pământ. Căzu fără sunet pe un muntișor de cenușă adunat la poalele unei tarabe.

--Nu pot să am mâinile ocupate. Trebuie să am acces la tăișuri. Paloș. Cuțite. Înțelegi?

Explică războinica cu o voce mai blândă, de parcă îndemna un iepuraș la coșul cu varză, se gândi Violeta.
Aceasta dădu din cap în semn că înțelegea ce spune demona.
Își trecu dinții peste buze.

Pe stradă, piața încet încer se trezi dintr-o liniște de cavou. Pe umerii demonilor încă apăsau cuvintele zeilor. Nu era ușor să le înduri.
Exista un motiv pentru care cu toții se închinau cu burțile lipite de pământ.

Când zeii alegeau să vorbească insăși lumea se oprea pe loc. Niciun zgripțuroi nu străbătea cerul, atât de puternic erau cuvântul lor.
Umbrele zvâcneau și pocneau de parcă erau copiii cu prea mult zahar in sistem, observă Violeta, uitându-se în jur, cum, unde erau o concentrație de umbre, mici erupții de flacări se puteau vedea.

Demonii săreau să stingă flăcările, cu cârpe sau arucând funingine.

--De ce fac asta?

Der-Gagari văzu încotro se îndreptase atenția Violetei.

--Ah. Nu toți demonii pot să mânuiască umbre. Trebuie să o ai in tine.

--Ce să ai?

--Os.

Violeta se ridică în fund sprijinindu-se mai bine. Culoarea în obraji părea că-i revine. Cute îi apărură pe suprafața frunții:

--De mâncare? Trebuie să mănânci os? Ce ? Spui numai os și te aștepți să stiu ce zici!

Der-Gagari se ridică în picioare fulgerător de repede, iar la fel de repede lovi cu piciorul in pulberea de cenușa. Violeta tuși cu putere.

Proprietarul tarabei îi aruncă demonei o privire calculând dacă sau nu să se ia de ea. Der-Gagari ridică o sprânceană. Proprietarul brusc și-a dat seama că are de adunat cenușă in cealaltă parte.

--Ce? strigi la mine? După ce te țin în viață? Ce crezi? Că meriți orice răspuns la orice tâmpită de intrebare care-ți vine pe gura aia inutilă cu dinți atât de tociți că nici carne nu poți roade?

Violeta citi ceva printre rânduri căci atunci când se ridică in fața demonei, o lumină îi strălucea în ochi.

--Nu știi. Nu știi ce-i face pe unii demoni să manipuleze focul, așa-i?

Câțiva demoni se uitară in direcția lor. Demona bătu din aripi.

--Nimenu nu manipulează nimic. Vorbește mai tare, dacă poți adună un cârd aici de spectatori.

--Cârd?

Urechile demonei se înroșiră.

--Mulțime am vrut să spun. Acum mișcă-te. Trebuie să dau de uroi inainte să facă ceva stupid și idiotic.