Aripi frânte

Introducere

A fost o dată, sau poate va fi cândva în viitor, un basm, este vorba despre îngeri și oameni, suflete curate și suflete spurcate de timp, răutate și egoism.

Binele absolut, Dumnezeu sau Divinitate, îl numiți cum vreți voi, eu am să-l numesc simplu: EL. Așa se face că a venit o zi în care ura, oamenilor, unul împotriva celorlați nu mai avea nici o limită, poate era ziua aceea pe care biblia ne-o prezintă ca fiind sfârșitul, plastic, cu imagini concrete și multă durere, ce se zice că EL o va trimite asupra omenirii. În povestea mea, EL, binele absolut nu poate, nu are cum să facă rău. Privea în acea zi fatidică către copiii Lui, căci noi toți suntem ai Lui, și durerea pe care se spune că ar arunca-o asupra noastră, a oamenilor, ei bine, acea durere o simțea EL, în toată energia Lui. Puterea nemărginită pe care o avea și care se numea iubirea absolută, l-a făcut însă, cu ultimele zvâcniri, în ultimul moment când doar o secundă îi mai despărțea pe oameni de la autodistrugere să încerce să-i salveze.

A chemat la el îngerul suprem și l-a întrebat:

- Spune-mi, crezi că ar fi vreo șansă să mai salvăm copiii aceștia de la pierire?

Îngerul s-a apropiat de geamul de nori și a privit cu milă către oamenii cuprinși de lumina neagră ce îi învăluia de ceva vreme.

- Iubirea, Domnul meu este singura care îi poate salva, noi îngerii am fi dispuși să conviețuim printre ei și să le arătăm ce înseamnă iubirea necondiționată, să le vorbim și să învățăm alături de ei ce înseamnă frumosul și puritatea unui suflet care să nu fie atins de ranchiună.

EL l-a privit o clipă pe înger, apoi a vorbit din nou:

- Dar știi că este un risc mare pentru voi? Odată ajunși acolo veți avea parte de liberul arbitru și veți fi la fel de tentați cum sunt și ei, veți cunoaște dezamăgirea, iubirea, ranchiuna, bucuria și multe altele la fel cum o cunosc și ei, va trebui să-i faceți față și cel mai important, veți avea trupuri de oameni, doar aripile vă vor fi cele care rămân, ca semn al speranței din voi și a iubirii, aceste lucruri trebuie să le insuflați lor, oamenilor.

- Vom face față, Vei vede, urmărim și noi de mult căderea în neant a celei mai miraculoase lucrări a Ta, și am vorbit mii de ani despre această zi, așa că Doamne suntem pregătiți.

- Angel, ce părere ai? Își roti el privirea spre îngerașul ce plutea nestingherit pe un norișor.

În adâncul lui își dorea foarte mult să devină om, voia să fie fată, să guste un pic din deliciile pe care le-a văzut de multe ori, doar ca simplu spectator, acum avea ocazia la care a visat mereu.

- Da, vreau, Tată! Îmi doresc să îi facem să trăiască cum o făceau înainte ca haosul să fie stăpânul lor absolut!

- Bine, atunci, pregătiți-vă pentru tot ce va urma. În foarte scurt timp veți călca pe tărâmuri necunoscute.

Nopțile și zilele, nu se știe câte au trecut, acolo în Univers, timpul era măsurat altfel, EL a pregătit tot până la cel mai mic detaliu, a oprit timpul pământean,toți locuitorii Terrei au căzut într-un somn profund, timp în care îngerii Lui s-au întrupat au șters o parte din mizerie, le-au curățat cât au putut sufletele de negrul ce s-a instalat în ele și o parte din amintirile cele mai întunecate au fost șterse, s-a insuflat asupra fiecărui pământean, cunoașterea despre existența îngerilor, și ideea că aceștia sunt de când se știu printre ei.

Când totul a fost gata, Angel și-a îndreptat ochii spre EL și l-a întrebat?

- Dar când ne vom putea întoarce?

- Angel, EU voi fi mereu cu voi, acolo unde va fi bunătatea și iubirea, acolo voi fi și eu, nu am să vă părăsesc nici o clipă, vorbise către ei, către toți copiii lui. Voi veți fi cei care decideți dacă Mă înlăturați sau nu!

Suflă viață peste tot ce oamenii au stricat, îi transformă pe toți îngerii în oameni cu aripi, și le insuflă înțelepciunea, de care ei se vor folosi fiecare cum va crede de cuviință. Le-a luat amintirile cum că ar fi fost vreodată îngeri dar le-a lăsat conștiința că ei sunt mesagerii bunătății și ai iubirii.

***

Angel, a devenit o fată frumoasă și deșteaptă, pe nume Angela și trăia în Locul- în-care-soarele-nu-apune-niciodată.

În oraşul unde soarele nu apune niciodată, trăiesc împreună binecuvântarea şi blestemul, îngerii şi oamenii. Oamenii sunt binecuvântaţi pentru că au alături de ei bunătatea pură, iar îngerii sunt blestemaţi pentru că trăiesc lângă suflete pătate. Este blestemul ce singuri, îngerii și l-au ales atunci când au hotărât să fie alături de cei ce au câștigat binecuvântarea și șansa la o nouă lume.

Oraşul, Locul- în-care-soarele-nu-apune-niciodată este o așezare ce se întinde la poalele unui munte falnic. Pământul a fost de mult distrus, răutate, indolenţa, mârşăvia şi ignoranţa au mâncat tot ce a dat viaţă lui, pământului. EL a fost acolo, a suflat viață și totul a înverzit, a înflorit a prins mireasma primăverii. 

Acum că lumea era refăcută din bunăvoința Lui, oamenii au fost treziți la viață, iar îngerii nu-și mai cunoșteau adevărata origine, trăiau printre oameni și aveau legenda lor, cum că Dumnezeu i-a rugat să vină pe pământ, și că Acesta nu a mai avut timp să le ia aripile, astfel că ele sunt ca o binecuvântare pentru ei.

Angela, micul Angel, este o adolescentă cu aripi frumoase și visuri mărețe. Mama ei este o femeie cu aripi albe iar, tatăl ei este un om binecuvântat, așa cum spune el, și plin de noroc căci a putut iubi și este iubit de un înger.

Casa lor se întinde pe tărâmul unde soarele nu apune niciodată. Tot acolo trăiește și Călin, un adolescent fără aripi dar cu un suflet cât tot universul, iubește cu toată ființa lui oamenii cu aripi, și și-ar dori să le dețină și el, să fie părtaș la acest fenomen al aripilor albe, să îl trăiască, nu doar să fie un simplu spectator.

Ea le are dar ar renunța la ele, povara i se pare prea mare, el, nu le are dar și le dorește, i se pare un adevărat har să le poarte, iar greutatea lor nici nu ar simți-o! 

 Povestea lor va fi scrisă în paginile acestei povești, poate basm.