Elementul Disparut

Capitolul 1

*Dupa 6 ani*

Imi iau geaca neagra pe mine si ies pe usa. Culoarea portocalie a ochilor vrea sa apara , insa incerc sa ma controlez cat de bine pot. Nimeni nu trebuie sa afle de asta. Este secretul meu. Luna argintie lumineaza slab strazile Dabrusului. Este deja noapte. Scot castile din micul ghiozdan pe care il am si pornesc muzica. Inchid cu grija sala in care ma antrenez in fiecare zi. Imi pun cheile in buzunar si incep sa merg spre casa. Casa , cuvantul acesta nu imi aduce amintiri prea placute. Macar parintii mei sunt acum intr-un loc mai bun. Dupa moartea lor , o prietena mi-a daruit casa ei. S-a milogit foarte mult de mine sa accept sa traiesc acolo pentru ca ea voia sa se mute intr-un oras alaturat. Este o casa simpla , insa mereu am stiut sa ma bucur de ce am.

In drumul meu spre casa trec pe langa castel. E chiar foarte frumos. Cate odata imi inchipui cum ar fi sa traiesc si eu acolo , insa cred ca celelalte elemente sunt niste rasfatate. Au trait toata viata lor in puf. Am zarit la o fereastra un baiat ce ma privea insistent. Mi-am ridicat o spranceana. El a tras perdeaua. Imi dau ochii peste cap si merg in continuare. Nu am idee daca el stie cine sunt. Multi din acest oras ma numesc "ciudata fara parinti". Nu ma intereseaza chiar deloc ce cred ei despre mine. Imi e frica doar ca o sa ma enerveze atat de tare incat o sa imi arat puterile. Nu vreau ca toti sa stie ca eu sunt un Element , mai ales unul disparut. Aud niste pasi in urma mea , insa ii ignor. Ma pot apara. Sunt izbita de peretele unui bloc. In fata mea stau trei baieti , unul dintre ei incercand sa ma tina imobilizata. Pacat ca ma zbat de parca sunt electrocutata. El ranjeste cand il privesc.

- Ce avem aici ? Chiar ciudata fara familie ! spune unul dintre ei.

Il privesc direct in ochi , iar el cade la pamant tipand. Nu stiu cu cine s-au pus. Cu cat imi strangeam mai tare pumnul , cu atat durearea din corpul baiatului crestea. Peste cateva secunde , el a lesinat. Ador aceasta abilitate. Baiatul ce inca era liber s-a dat cativa pasi in spate. Cel ce ma tinea imobilizat a marait.

- Acum nu mai sunt ciudata , huh ? Ti-e frica ? intreb zambind malefic.

Ii dau un picior in burta celui ce ma tinea. Il iau de brat si il trantesc pe pamant. El se ridica rapid , parand foarte furios. Incearca sa ma loveasca. Ii barez pumnul cu mana stanga. Strang pumnul lui atat de tare incat am auzit oasele trosnind. Celalalt baiat a fugit ca un fricos. Am inceput sa rad cand i-am vazut fata furioasa. Inainte sa poata face ceva , pielea lui a devenit alba , iar buzele mov. A cazut la pamant...inghetat. Ce naiba ? Imi intorc capul si in spatele meu il vad pe el , baiatul ce ma privea pe geam.

- Cu placere. spune el amuzat.

- Puteam sa il bat si singura. mormai enervata.

Ma intorc si incep sa merg spre casa. Insa baiatul acela incepe sa vina dupa mine.

- Nici un "salut" sau "mersi ca m-ai salvat" ? intreaba el.

Fuge pana in fata mea si ma opreste din mers. Oftez si il privesc plictisita.

- Salut ! Mersi ca m-ai salvat ! zic si il ocolesc.

Mai bine spus incerc sa il ocolesc. Imi zambeste. Are un zambet frum...Imi dau o palma mintala inainte sa gandesc asa tampenii.

- Eu sunt Andrew ! spune si intinde mana.

- Okay. zic eu amuzata.

Andrew imi arunca priviri acide.

- Eu sunt Aalyah. Pot sa plec ? Ma plictisesti. zic eu.

- Te conduc.

Ce enervant e ! Incepem sa mergem ambii prin intunericul noptii. Linistea incepe sa devina stanjenitoare , asa ca decid sa o sparg eu.

- Care e treaba cu inghetatul oamenilor ? il intreb.

Andrew chicoteste. Brusc zambetul ii dispare si ma priveste plictisit.

- Serios ?

- Abia acum realizezi ca nu esti , de fapt , faimos ? intreb amuzata.

El ofteaza. Ma priveste si ochii lui devin albastri. Insa nu un albastru simplu , ci unul intens , ca si cerul. Andrew e Apa. Opusul meu.

- Ti-ai dat seama acum ce sunt ?

- Sunt prea proasta ca sa imi dau seama , insa cred ca esti Apa. zic eu sarcastica.

- Tu ce esti ? intreaba el.

- De ce te intereseaza ? incerc eu sa schimb subiectul.

- Eu , Aaron si Alissa am descoperit ceva , sa zicem , interesant.

- Nu te mai lauda. Apropo , cine sunt Aaron si Alissa ? intreb eu.

- Aaron e Pamantul , iar Alissa e Aerul. zice el.

- Ce ati descoperit ? intreb.

- Sunt la interogatoriu sau ce ? intreaba amuzat.

- Da. Acum raspunde.

- Pai acum suntem siguri ca Focul este in acest oras. Stiu ca poate nu ma crezi pentru ca Focul e un element disparut , insa asa este. Si mai stim ca initiala numele lui sau ei este A. zice si imi face cu ochiul.

Ii evit privirea stanjenita. De ce naiba am intrebat ? Sunt asa o idioata. Cand Andrew a inceput sa ma priveasca incruntat , am ajuns langa casa. Eu imi tot muscam obrazul frustrata. Simteam cum incep sa imi pierd controlul din cauza fricii ca o sa fiu descoperita.

- Hah , ce repede am ajuns ! Sper sa nu te mai intalnesc ! Pa. strig eu , fugind in casa.

- Pa ! l-am auzit strigand.

Am inchis usa cu cheia si m-am asezat pe jos , lipita de perete. Temperatura aerului din jurul meu a inceput sa creasca. Semnul de pe mana ma arde. Inspir si expir , incercand sa ma calmez putin. Nu trebuie sa imi pierd controlul. Trebuie sa fiu odihnita pentru ziua de maine. Ma ridic si plec in camera mea unde ma trantesc in pat. Ce seara ciudata !