Capitolul 41

3.6K 310 71
                                    

Doamne , cat am asteptat sa scriu acest capitol. Sper sa va placa :)

Amjad o ia la stanga , asa ca il urmez in liniste. Am grija sa nu pasesc prea apasat si sa ma auda el. Nu stiu , poate ca demonii au auzul mai dezvoltat. Amjad se opreste si se intoarce brusc cu fata spre mine. Impietresc , crezand pentru o secunda ca nu mai sunt invizibila. El priveste suspicios locul in care sunt si se incrunta.

- Pot sa jur ca am auzit pasi. mormaie el.

Inghit in sec si expir usurata. Daca Amjad m-ar vedea , pot sa spun adio viata. Am vazut ce a facut cu Jace. Cu mine ar fi mult mai rau deoarece ii stiu aproape toate planurile. Ugh , nici nu vreau sa imi inchipui ce mi-ar face. O multime de pasi se aud in spatele meu. Ma intorc confuza. Cel putin zece garzi se apropie grabite de Amjad.

- Domnule , suntem atacati ! zice , din cate se pare , liderul garzilor.

- Ce !? tipa Amjad socat.

- Zanele de pe teritoriul de nord ne ataca. Par foarte furioase pentru moartea unor intelepti si cred ca demonii sunt de vina pentru asta.

- Aduceti toti demonii ce pot lupta. Copii si batranii sa fie ascunsi. Lupta cu zanele nu e usoara. spune Amjad sigur pe el.

- Mai e ceva. zice liderul garzilor.

- Ascult. zice Amjad putin speriat.

- Harta care duce spre ascunzatoarea colierelor Elementelor a disparut , iar cativa servitori au spus ca au vazut zane in apropierea biroului.

Doamne , car noroc pot sa am ! Mai intai chestia cu Jace , apoi asta ! Wow... Amjad se albeste la fata. In cateva secunde , ochii i se fac negri de furie.

- Cautati harta la fiecare zana , fie ea vie sau moarta. Nu putem pierde ceva atat de important. Daca acele coliere ajung in mana Elementelor , suntem ca si terminati. Nu mai pierdem timp ! Sa mergem ! spune Amjad tare.

El si toate garzile incep sa alerge in directia opusa. Nu imi pot abtine ranjetul. Colierele chiar vor ajunge in mana Elementelor. O sa profit de atacul zanelor si le voi cauta in liniste. Iau harta din buzunar si o deschid. Mai trebuie sa merg putin , pana o sa ajung langa doua usi mari , rosii , pe partea dreapta. Merg in fata , auzind de afara cateva bubuituri. Le ignor , fara sa imi pese de zanele sau demonii morti. Cand trec pe langa niste torte , ele incep sa arda puternic. Flacarile se intind pana la mine , de parca ar vrea sa raman cu ele. Zambesc scurt , insa imi continui drumul.

Peste vreo douazeci de minute ajung in fata celor doua usi. Chiar sunt mari. Cat doua de mine in inaltime , poate si mai mult. Ma fac vizibila si pun harta in buzunar. Deschid una dintre usi , ea scartaind. Intru in camera uriasa , gura mea deschizandu-se usor. In fata mea , la cel putin zece metri departare , se afla un tron maret , negru. La capatul tronului se afla zeci de pietre pretioase. In spatele scaunului , pe perete , sta agatat un steag imens. Steagul e rosu , avand pe el desenat un cap de demon cu ochi si colti rosu aprins. Ce sa spun , probabil au stat zile ca sa faca un desen atat de complicat. Zambesc coltul gurii , privind prin camera. In fata tronului sunt niste scari de marmura ce duc spre un fel de ring de dans. Intr-un colt e o masa lunga cu multe scaune in jurul ei. Probabil aici se tin diferite intalniri. Privesc in sus , vazand un candelabru urias ce avea pe el mii de lumanari. Insa eu nu pentru asta sunt aici ! Caut colierele alea ! Oftez. O sa am mult de cautat.

Merg pana la masa din colt si privesc sub ea si sub scaune. Nu e nimic aici. Ma uit atenta prin camera. Nu vad nici un semn ciudat sau ceva de genul. Plec pana la tron si privesc sub el , dupa el , incerc sa il misc , insa nu vad nici un colier. Privesc dupa steag , insa in afara de perete , nu vad nimic. Marai enervata. Ma trantesc pe tron exasperata. Imi las capul pe spate , privind tavanul. Cand privesc spre candelabru , lumanarile de pe el se sting. In camera se face mult mai intuneric. Vad dupa cateva lumanari o cutiuta mica , din lemn. Fata mi se lumineaza , insa zambetul imi dispare in scurt timp. Cum naiba o sa ajung eu acolo ? Fac o fata ganditoare , mangaindu-mi barba neexistenta. Sa incerc sa plutesc pana acolo ? As putea cadea... Merita sa incerc !

Ma ridic de pe tron si cobor scarile , oprindu-ma fix sub candelabru. Imi strang pumnii si soptesc o vraja in alta limba. Corpul meu incepe sa leviteze incet de la pamant. Inghit in sec cand vad ca ma ridic tot mai sus. Cand sunt pe la jumatatea camerei , corpul meu se misca putin in dreapta , apoi in stanga. La naiba , pierd controlul ! Corpul meu incepe brusc sa se miste rapid in sus. In cateva secunde sunt langa tavan , lovindu-ma cu capul de el.

- Auuu. ma plang eu.

Imi pun mana pe cap in locul in care m-am lovit , stiind ca o sa am un cucui cat palatul. Mormai niste injuraturi , apropiindu-ma de candelabru. Intind mainile si iau cutiuta mica. Spre fericirea mea , nu are nici o lacata sau vraja de protectie. Deschid incet capacul , o lumina puternica orbindu-ma. Imi mijesc ochii ca sa vad ceva prin toata lumina. Vazand totul alb , dau de cateva ori cu mana prin aer , iar lumina dispare treptat. Privesc curioasa in cutie , vazand colierele. Sunt patru , in forma de cerc , metalice. Fiecare dintre ele are desenat semnul Elementului respectiv , adica foc , apa , aer si pamant. O mica pietricica se afla pe fiecare colier. Pe cel cu focul , pietricica e portocalie , pe cel cu apa e albastra inchis , pe cel cu aer e albastru deschis , iar pe cel cu pamantul e verde.

 Pe cel cu focul , pietricica e portocalie , pe cel cu apa e albastra inchis , pe cel cu aer e albastru deschis , iar pe cel cu pamantul e verde

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

In sfarsit le-a gasit ! Acum pot sa plec linistita in Dabrus la celelalte Elemente , in special la Andrew. Rosesc usor cand ma gandesc la el , insa imi scutur capul. Trebuie sa ma concentrez. Iau colierele din cutiuta si le pun in buzunar , punand cutiuta la locul ei. Imi iau avant , oprind vraja care ma face sa plutesc. Aterizez in picioare , spre fericirea mea. Intind mana si fac lumanarile sa se aprinda din nou. Ma intorc cu spatele si ues din camera gigantica. Ma fac invizibila si incep sa alerg spre camera mea. Zilele trecute am gasit un portal ca cele din Dabrus ce ma poate teleporta oriunde vreau , asa ca nu trebuie sa ma ingrijorez pentru asta. Dabrus , asteapta-ma ca vin !

*  *  *

Ies din baie dupa ce am facut un dus si m-am spalat. Sunt imbracata intr-o pereche de blugi negri taiati in genunchi , bocanci negri si o bluza neagra. Azi ma potrivesc cu palatul. Scot geamantanul de sub pat si incep sa pun acolo toate hainele. Nu ca as avea prea multe , oricum. Dupa ce termin cu hainele , merg pana la masa si iau cartea de acolo. O pun in geamantan , inchizandu-l. Las geamantanul langa usa , luand ghiozdanul meu. Pun acolo toate lucrurile mai importante , printre care si colierele. Imbrac un palton negru , lunga pana la genunchi. Imi pun gluga in cap in asa fel incat sa nu mi se vada fata. Imi iau bagajele si ies din camera. Dau din mana , iar placuta cu numele meu dispare. Ma fac invizibila cu tot cu geamantan. Cobor scarile in graba. Sar fereastra , ajungand afara. Vad o multime de zane si demoni luptandu-se. Ii ignor de parca asta nu e o lupta intre viata si moarte. Ii ocolesc , folosindu-mi puterile. Trec cu usurinta peste niste crapaturi in pamant si cateva rauri de lava. Abia astept sa ies din Yroni.

In scurt timp , in fata mea se arata o mica incapere. Deschid usa si intru inauntru. E o singura camera cu nimic in ea decat portalul. Ma fac vizibila si merg pana in fata portalului. Aleg destinatia "Dabrus (capitala magiei)". Portalul isi schimba culoarea. Strang geamantanul in mana si pasesc prin el. Totul se face negru in jurul meu , ca mai apoi sa apar in incaperea murdara unde se afla portalul. Zambesc larg. In sfarsit acasa ! Merg in fata pana la usa si o deschid , asteptand ca razele soarelui sa ma incalzeasca. Insa asta nu se intampla. Ma incrunt si privesc prin oras. Gura mea se deschide din cauza socului.

Ce naiba s-a intamplat aici ?

Elementul DisparutUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum