Elementul Disparut

Capitolul 12

Ce naiba !? Andrew e vampir !? Ne-a mintit pe toti pana acum ? Nu mai inteleg. E Element sau vampir ? Sau ambele ? Ma dau putin mai in spate si ma ascund dupa crengile copacului. S-a auzit un tipat de aici. Raman impietrita. Andrew a ranit pe cineva inocent in toata povestea asta. Nu trebuia ca Elementele sa ajute celelalte fiinte ? Se pare ca la el e alta poveste. Nu stiu ce are in cap acum , insa fata lui e chiar malefica. In jurul gurii e tot plin de sange , iar ochii ii sunt negri. Un negru intens ce ma sperie. Furia isi face loc usor in corpul meu. L-am crezut prieten ! Pana acum a fost de partea dusmanului. Asta ma lumineaza de tot. Comportamentul lui urat , unele ganduri mai malefice. De asta avea sange pe buze atunci cand am venit de la antrenament. Incerca sa se ascunda. A reusit sa ne pacaleasca pe toti. M-am inselat rau de tot. Andrew e ca si acea Ana. Ambii sunt niste nesabuiti cu care nu vreau sa mai tin legatura. Nu cred ca o sa pot sa il iert vreodata. Tradatorul ! Imi strang pumnii furioasa. Andrew merge lejer printre copaci , de parca nimic rau nu se intampla. Sunt sigura ca a mai facut asta de o multime de ori. Tot corpul meu imi spune sa merg si sa il fac sa plateasca. Totusi , asta nu o sa ma ajute. S-ar putea doar sa ma enervez mai tare. Am si eu secrete ce trebuie pastrate. Iar acum , vazand asta , m-am decis. Nu o sa ma alatur Elementelor. O sa lupte contra raului asa cum au facut si celelate Elemente de acum o mie de ani. Se descurca ei. Zambesc. Cand nu il mai aud pe Andrew , cobor incet din copac. Vantul rece imi face pielea de gaina. Imi strang mainile la piept si incerc sa ma incalzesc. Privesc in jur. E bezna. Ma infior la gandul ca diferite creaturi pot sta in padure noaptea. Mereu trebuie sa te astepti la orice daca vii in Dabrus. E cel mai ciudat loc vazut vreodata de mine. Chiar daca e un oras al vrajitorilor , orice creatura poate intra. Ma refer ca orasul nu are nici o bariera magica care tine raul departe. Oricine intra si oricine iese. Dabrus e capitala , insa e foarte slab pazit. Demonii pot sa atace oricand. Mereu ei au vrut sa cucereasca teritoriile vrajitorilor , ele fiind peste masura de mari. E usor sa iti faci tara mai mare daca ai puteri. "Prietenii mei" ar trebui sa apere si sa pazeasca orasul de rau. Nu stiu de ce inca le spun prieteni. Nu ii mai consider asta. Sunt sigura ca Alissa banuia ceva , insa oricum a acceptato pe Ana in grupul lor. Aaron a acceptat si el doar pentru ca iubita lui ii zice asa. Andrew e vampir. Ce prieteni mai sunt si acestia ? Deschideti ochii , oameni buni ! Sunteti inconjurati de rau , iar voi nu va dati seama. Chiar daca nu eram eu Focul , mi-as fi dat seama ca Ana minte si se preface. E o panarama in toata regula. Oh , Doamne. Ar trebui sa ma calmez. Padurea ar putea deveni scrum in orice secunda. Nu o duc prea bine cu nervii zilele astea. Simt brusc niste picaturi de apa pe fata mea. Grozav ! Ploua ! Incep sa alerg prin padure. Cred ca o sa ajung acasa leoarca. O sa racesc rau de tot daca nu ma grabesc. Vad in departare luminile orasului. Nu sunt multe , insa sunt destule ca sa stiu ca merg in directia corecta. Imi mai lipsea sa ma pierd prin padure in timp ce ploua. Nici nu vreau sa imi imaginez ce aveam sa fac. Sigur nu avea sa fie de bine.

*  *  *

- Alarma nenorocita ! De ce m-ai trezit ? Oricum nu imi place job-ul meu si nici directoarea. Vreau sa raman acasaaa ! ma plang eu.

Am ajuns sa vorbesc cu un ceas. Se vede ca nu am dormit destul. Stau de vorba cu obiectele. Oftez si opresc alarma. Inca o zi plictisitoare din viata mea si mai plictisitoare. Ma ridic incredibil de greu din pat si ma tarasc pana la baie. Deschid usa si intru. Ma dezbrac si intru in dus. Apa e calda si mi se face mai somn. Oftez nervoasa si imi fac mai departe baia. Peste cateva minute imi termin rutina si plec in camera mea. Merg pana la dulap si il deschid. Nu am foarte multe haine , deci nu stau foarte mult sa ma gandesc in ce sa ma imbrac. Iau pe mine niste blugi cu talie inalta si un tricou alb. Dau de cateva ori cu peria prin par si il prind intr-un coc dezordonat. Am cearcane destul de vizibile , insa nu am ce sa le fac. Nici in ruptul capului nu o sa ma machiez. Urasc machiajul si tot ce tine de el. Mi se pare pur si simplu scarbos. Sa iti pui chestii ciudate pe fata , ew. Cred ca nimeni nu ma intelege , insa asa sunt eu. Daca nu ma accepti , poti sa ma lasi pe unde vrei. Chiar nu ma supar. Am trecut prin o multime de lucruri in viata mea , o simpla cearta e ca si nimic. Imi iau telefonul si vad ca mai am jumatate de ora sa fiu la cafenea. Se pare ca azi dimineata nu o sa mananc. Sincer , nu mananc foarte des , deci sunt obisnuita. Imi pun telefonul in buzunarul blugilor si fug repede pana la usa. Imi iau geaca neagra din cuier si ma imbrac cu ea. Ma incalt in bocanci si dusa am fost. Cred ca o sa fiu acolo la timp. Mai bine ar fi asa. Daca o sa intarzii directoarea o sa inceapa o cearta cat un munte. Nu am chef de asa ceva. Ziua de azi e posomorata si nu am dispozitia necesara ca sa ma contrazic cu cineva. Grabesc pasul cand vad ca niste picaturi de apa cad din cer. Ar fi pur si simplu grozav sa ajung la cafenea uda. Ar rade toti de mine. M-ar numi "ciudata uda leoarca". Pana acum eram o ciudata fara parinti , dar meh. Nu imi prea pasa.

Intru in cafenea si ma panichez. Imi scot repede telefonul si vad ca mai am inca cinci minute. Expir usurata si fug repede in camera de schimb. Vreau sa imi dezbrac geaca , insa un sentiment ciudat ma face sa ma opresc brusc. Totul in jurul meu incepe sa se invarta. Ma lipesc de perete si imi las capul pe spate. Inchid ochii si incep sa respir mai greu. Cineva rau a intrat in oras. Simt multa energie intunecata. Ma sprijin de dulapul de langa mine si merg pana la geam. Inima incepe brusc sa imi bata mai tare. La vreo cincisprezece metri de cafenea vad Elementele si fosta generatie de Elemente ce au fost prinse de niste demoni ciudati. Toti sunt legati de pamant cu niste lanturi. In jurul lui Andrew vad o sfera cu niste linii pe ea. Cred ca nu il lasa sa se teleporteze. In fata lor vad pe cineva intors cu spatele. Are parul saten inchis , aranjat elegant. Aura lui e incredibil de puternica. Imi e cunoscuta aceasta persoana. In spatele lui apar doi luptatori , iar el se intoarce spre ei. Gura mea se deschide usor.

- Lucas... soptesc eu ingrozita.