Elementul Disparut

Capitolul 43

Ma trantesc pe canapea frustrata. Nu stiu ce sa fac. De cel putin jumatate de ora ma tot gandesc daca sa imi pun colierul sau nu. Nu stiu ce se va intampla. Poate imi ia casa foc ! Poate ia tot orasul foc ! Nu am idee ! Am incercat sa caut prin cele cateva carti pe care le am eu cate ceva despre coliere , insa nu am gasit nimic. Colierele astea nu au mai fost in Dabrus de foarte mult timp. Ma incrunt si iau colierul destinat mie in mana. Il apropii de fata mea , analizandu-l atenta. La contactul cu pielea mea , pietricica rosie incepe sa lumineze puternic. Oftez.

- O fi ce-o fi. mormai eu.

Duc incet colierul dupa gatul meu. Il las din mana , el balansandu-se in aer. O flacara rosie iese brusc din el , nelasandu-mi timp ca sa reactionez in vreun fel. Flacara imi acopera intreg corpul , in special fata si ochii. In loc de living-ul din casa mea , incep sa vad altceva. Apar intr-un loc complet negru. Ridic sprancenele. Ce e locul asta ? Imi intorc capul in toate partile , incercand sa gasesc ceva prin tot negrul asta. In spatele meu vad o flacara uriasa. In jurul flacarii vad niste persoane ce aveau gluga pe cap , eu nereusind sa le vad fata. Ele ridica mainile in acelasi timp si le pun in foc. Imi amintesc ca am vazut aceeasi imagine in subsolul castelului , cand voiam sa explorez. Gura mea se deschide din cauza socului. Niciodata nu am inteles ce inseamna imaginea aia sau ce vad eu in fata mea.

- Aalyah , elementul disparut... soptesc persoanele in acelasi timp.

Cateva dintre ele imi fac semn cu mana sa ma apropii de ele. Imi iau inima in dinti si pasesc usor spre ei. Ajung in fata focului , persoanele fiind in fata mea , doar ca dincolo de foc. Ca sa ma vada ei pe mine , micsoreaza focul. Eu putand sa fac asta , nu raman socata deloc. Persoanele isi ridica maneca de la mana dreapta , lasand sa se vada semnul elementelor , rosu , exact ca al meu. Persoanele astea sunt cumva Focul de acum o mie de ani ?

"Focurile" isi indreapta mana spre mine. Din semnul elementelor al lor iese o linie rosie ce trece mai intai prin foc , apoi intra in colierul de la gatul meu. Peste cateva secunde linia dispare. O persoana paseste in fata , prin foc , apoi ajunge in fata mea. Dupa silueta pare tanara. Si da , cred ca e fata. Persoana isi da gluga jos si era un...baiat. Imi musc buza ca sa nu bufnesc in ras. Baiatul pastra in continuare o fata serioasa. Imi dau ochii peste cap.

- Aalyah , concentreaza-te. zice el.

- Eu ma concentrez ! Nu stiai ca seriozitatea e al doilea meu nume ? intreb eu indignata.

- Nu se vede. zice el.

- Nu vezi bine. spun eu incruntata.

De data asta el isi da ochii peste cap. Inspira si expira ca sa se calmeze. Andrew facea la fel cand voia sa se calmeze. Imi aduc aminte de faza cu Obosit. Aproape ma inec incercand sa nu rad.

- AALYAH ! tipa baiatul la mine.

- Auzi , pe tine nu te-a invatat mama ta sa nu ridici vocea la fete ? Daca tot continui sa tipi , nu numai ca nu o sa vezi bine , dar o sa ramai si mut ! zic eu.

- Explicatii altcineva ! Eu renunt ! spune baiatul exasperat si se departeaza de mine.

- Lasule. mormai eu doar ca sa il enervez.

Baiatul ma ignora , insa observ ca s-a incordat dupa replica mea. Ranjesc triumfatoare. Alta persoana se apropie de mine. Isi scoate gluga. Era o fata ce parea putin mai mica decat mine.

- Cati ani ai ? o intreb eu.

- Saptesprezece. zice ea confuza.

- Eu am optsprezece. zic eu.

- Si ce ? intreaba ea cu o fata plictisita.

- Nu stii sa ai respect fata de persoanele mai mari decat tine ? Doamne , cine te-a crescut ? intreb eu revoltata , insa murind de ras inauntrul meu.

Fata maraie enervata.

- Linia pe care ai vazut-o este puterea tuturor persoanelor care au fost Focul. Acum ai puterea noastra prin intermediul colierului. Vei duce o lupta grea. Ai nevoie de toata puterea posibila. zice fata.

Dupa cateva minute de gandit , realizez ceva.

- Stai putin ! Focul e un element disparut , asta rezultand ca mai putine persoane au fost Focul. Celelalte elemente vor intalni mai multe persoane care le vor da puterea. Inseamna ca ei vor fi mai puternici ? intreb eu.

- Speriata sa le fii inferioara ? intreaba fata ranjind. Apropo , eu am murit la saptesprezece ani , insa sunt aici de peste o mie de ani. Asa ca sunt mai mare decat tine.

- Ohhhhhhh. aud vocea baiatului.

- Prosti. mormai eu. Cum ma intorc inapoi ?

- Simplu. Nu poti. spune fata.

Zambetul de pe fata mea dispare.

- Ce !? ma rastesc eu.

- Ce ai auzit !

- Nu , nu pot ramane aici ! Trebuie sa imi salvez prietenii ! zic eu disperata.

- Nu mai sunt prietenii tai de cand te-ai alaturat demonilor ! spune fata.

- M-am alaturat demonilor cu un scop ! Daca nu ma alaturam lor credeai ca mai ajungeam aici ? intreb eu enervata.

Fata continua sa ignore tot ce spun , la fel si baiatul. Cineva dintre persoanele care au ramas s-a dovedit a fi mai intelegatoare , deoarece mi-a spus ca trebuie sa sar in foc ca sa ajung acasa. Ii spun un multumesc si imi iau avant , sarind in foc. Nu imi place locul ala deloc !

Deschid ochii si apar din nou in living. Respir usurata ca am scapat de fata aia. Cateva urlete puternice se aud de departe. Ma incrunt , ridicandu-ma in picioare. Iau celelalte coliere si le pun in buzunar , fiindu-mi frica sa le las aici. Ies pe usa fara sa ma imbrac mai bine. Incep sa alerg pe strada ca bezmetica , nepasandu-mi ca garzile ma pot vedea. Apropiindu-ma mai mult de locul din care se aud urletele , ma fac invizibila. Depasesc un bloc , ajungand in centrul Dabrusului. Scena din fata mea ma face sa deschid gura din cauza socului si sa imi maresc ochii. Alissa , Aaron si Andrew erau legati cu lanturi negre de un fel de perete. Leah , Wyatt si Daniel erau langa ei si aveau ranjete idioate pe fata. Leah arunca cu electricitate in Andrew , facandu-l sa urle de durere. Toti vrajitorii erau obligati sa asiste la aceasta scena oribila.

- Te mai intreb inca o data , Andrew ! Unde e Focul !? urla Leah.

- Nu iti spun ! striga Andrew.

Coltul gurii mi se ridica intr-un zambet murdar. Ochii mei se fac rosii , eu incepand sa simt puterea pulsand in mine. Ma apropii putin de ei , apoi ma fac vizibila.

- Mi-am auzit numele ? intreb eu ranjind , controlul meu plecand pe insula inghetatei.

Iar fata tuturor era demna de pus intr-o rama.