Elementul Disparut

Capitolul 19

Andrew se tot foieste. Mda , i-a amortit piciorul. Insa nu inteleg ceva. Daca nu sta comod aici , pe jos , atunci de ce nu pleaca ? Adica , poate sa nu ma mai imbratiseze oricand ! Nu este obligat sa stea cu mine.

- Hai sa stam mai bine pe pat ! zice el.

- Bine. murmur eu.

Andrew isi strange mai tare bratele in jurul meu si se ridica in picioare odata cu mine. Ma ia pe sus pana la pat si ma ajuta sa ma asez. Se pune si el langa mine.

- De ce ma ajuti ? Poti oricand sa pleci. Nu crede ca te alung sau ceva de genul , insa eu sunt nimic pentru...

Inainte sa termin de vorbit , Andrew isi aseaza un deget peste buzele mele , fapt ce imi face inima sa o ia razna. Il privesc confuza. Am spus ceva gresit ?

- Aalyah , ce tot spui ? De ce crezi ca tu esti un nimic fata de noi ? Si eu si tu , chiar si Alissa si Aaron , toti suntem egali. Suntem Elementele si suntem incredibil de puternici. Nu doar noi , dar si tu. Apropo , tu nu esti un nimic pentru mine. Eu cred in tine... spune Andrew.

Imi las privirea in jos rusinata. Nimeni niciodata nu mi-a spus ceva atat de frumos. Andrew isi aseaza doua degete pe barba mea si imi ridica capul sus. Vrea sa spuna ceva , insa ramane pe loc. Nu clipeste si nu pare sa respire. Ma panichez. Imi intind mainile in fata si il misc putin.

- Ce e asta..? intreaba el putin speriat.

Imi dau seama ca pana acum Andrew s-a holbat la gatul meu. Cred ca am vanatai acolo din cauza lui Jace. M-a tinut de gat destul de strans.

- Ce e asta , Aalyah !? Raspunde-mi ! tipa Andrew enervat.

Ii evit privirea. Nu vreau sa vorbesc despre asta. Sigur nu o sa mai stea cu mine. Of , mie asa rusine !

- Aalyah , am intrebat ceva. maraie el.

- Sunt niste vanatai , bine !? strig eu exasperata.

- Mi-am dat si eu seama de asta. spune el si isi da ochii peste cap. Cine ti le-a facut ?

Eu oftez.

- Mie prea rusine sa iti spun.

Eu ma departez putin de Andrew. Imi pun coatele pe genunchi si fata in palme. Ce va crede despre mine ? Ca sunt o proasta ? O ciudata ? O usuratica ?

- De ce ? ma intreaba el mai bland.

Andrew se apropie de mine si isi pune o mana pe umarul meu.

- Promit ca nu o sa rad orice ai spune. O sa raman aici cu tine. Ai cuvantul meu. spune el.

Imi ridic capul spre el si il privesc in ochi. Sper ca nu ma minte...

- Umbrele trecutului. oftez eu. O persoana ce m-a distrus acum cativa ani a revenit acum si a incercat sa ma raneasca din nou.

- Vrei sa imi povestesti ce s-a intamplat atunci ? intreaba Andrew.

Eu il privesc nesigura.

- Nici eu nu am avut un trecut prea stralucit , chiar daca asa pare. zice el si da din umeri.

Eu inspir si expir profund.

- Daca spui cuiva ce o sa iti povestesc acum , iti rup capul. Nu glumesc ! Sa aud o vorba spusa de tine despre asta si iti pun capul pe bara de la gard ca expozitie pentru vrajitori !

- B-Bine... zice Andrew speriat si inghite in sec.

- Acum doi ani , cand eram inca la scoala , mi se intamplau cele mai oribile lucruri. Doar pentru ca eram mai saraca decat ceilalti eram batjocorita si cate odata chiar batuta. Grupul popularilor se lua zilnic de mine. Printre ei se afla un baiat pe nume Jace. El era "liderul" , sa ii zic asa. Intr-o seara cand veneam de la cafenea , Jace m-a prins cand mergeam printre blocuri. A incercat s-sa ma v-violeze. Nu a reusit , iar acum a venit iar pentru a face acelasi lucru. Nici de data asta nu a reusit pentru ca ai venit tu. spun si incep sa plang.

Imi pun mana peste gura pentru a impiedica suspinele , insa nu reusesc. Imi intorc capul spre Andrew si vad ca ochii lui s-au facut negri. Se ridica brusc din pat. Era furios. Foarte furios.

- Unde este el acum !? tipa el.

Imi strang ochii speriata. Nu l-am mai vazut pe Andrew atat de furios niciodata.

- Il omor pentru ce ti-a facut ! Unde e !?

- A fugit inainte sa intri tu. soptesc eu.

Andrew isi trece mainile prin par nervos. Merge pana langa masa din coltul camerei. Ia un scaun de langa masa si il tranteste de perete , scaunul cazand pe jos in bucati. Maresc ochii speriata.

- Andrew ! Calmeaza-te ! tip eu.

Insa el se preface ca nu ma aude si continua. Da cu mana peste masa , iar toate lucrurile de pe ea cad jos si se sparg. Masa sfarseste si ea intoarsa pe jos. Ma departez de el speriata.

- Andrew ! mai tip eu o data.

El maraie si se intoarce spre mine furios. Ochii lui sunt goi si nu exprima nimic decat furie. Isi foloseste super-viteza si se apropie de mine. Ma lipeste de perete si isi aseaza mainile pe ambele parti ale corpului meu.

- Nimeni nu imi spune mie ce sa fac. Ai inteles !? NIMENI ! tipa el.

Andrew se departeaza de mine si dispare brusc. S-a teleportat. Imi las capul pe spate si respir usurata. Credeam deja ca o sa ma loveasca. Andrew n-ar face asta. Il cunosc.

*  *  *

Privesc apusul fascinata. E asa frumos. Nu stiu cum , insa am reusit cumva sa ma catar pe acoperisul castelului doar ca sa privesc apusul. In fata mea se vede soarele , insa in spatele meu cerul incepe sa devina mov , iar cateva stele au aparut deja. Este un peisaj demn de un tablou.

Nu l-am mai vazut pe Andrew de cand s-a teleportat. Probabil a mers sa se calmeze. Acum realizez ca mai bine nu ii povesteam despre Jace. Dar nu ma asteptam la asa o reactie din partea lui. Credeam ca o sa rada si o sa plece , crezand ca sunt o usuratica. Insa se pare ca a fost cu totul diferit. Daca Andrew nu vine pana la miezul noptii inapoi in castel , o sa merg sa il caut. Cine stie in ce s-a mai bagat !

- Vad ca Andrew nu s-a intors acasa. O sa mergi sa il cauti ? aud o voce groasa in spatele meu.

Ma intorc brusc , iar ochii mei devin brusc portocalii. Il privesc enervata.

- Lucas... marai eu.

- Buna seara , Aalyah ! zice el ranjind. Ti-a fost dor de mine ? Mda , nici mie.

Imi dau ochii peste cap. Ce umor dezvoltat...

- Sa inteleg ca Jace nu a reusit sa isi termine treaba. spune el.

Imi ridic sprancenele socata. El a planuit toate astea ?

- Bine ca Andrew a reusit sa te salveze. Nu as fi vrut ca tu sa treci prin asa ceva.

- De parca iti pasa. zic eu.

- Oh , Aalyah , imi pasa. Chiar imi pasa. Oricum , nu pentru cearta am venit aici. zice el incruntat.

- Nu pentru cearta !? rabufnesc eu. Ultimele dati in care te-am vazut ai facut numai rau !

- Ultimele dati ? intreaba el confuz.

- Cand ai vrut sa omori Elementele si cand mi-ai omorat parintii. Mereu ai fost un dusman si mie si parintilor mei !

- Oh , vad ca nu ti-au spus. spune Lucas ranjind.

- Sa imi spuna ce ? intreb incruntata.

- Te-ai intrebat vreodata de ce eu sunt dusmanul familiei tale ? ma intreaba el.

- Nu... zic eu ingandurata.

- Sa te luminez. Dar te asigur ca nu o sa iti placa ! spune Lucas ranjind malefic.

Ma incrunt si mai tare. Ce vrea oare sa imi spuna ? De ce sunt atat de curioasa ?

- Aalyah , draga. Mai stii ca mama ta te iubea cel mai mult , iar tatal tau cel mai des te evita ? ma intreaba el.

Eu aprob tacuta.

- Pai tatal tau m-a urat deoarece eu am avut o mica aventura cu mama ta. Eu sunt tatal tau biologic , Aly.