Elementul Disparut

Capitolul 17

As da orice din lume doar sa nu se repete iar aceasta poveste. Este pur si simplu oribil sa stii ca acest monstru te poate distruge doar cu o singura atingere. El este vrajitor , insa eu il consider demon in toata regula. Adica , se comporta ca si unul. M-a distrus o data. Nu vreau sa se repete din nou , deoarece cred ca de data asta o sa cedez. Niciodata nu am spus nimanui despre aceasta intamplare. Imi e prea frica. Poate faptul ca sunt un Element era secret , insa asta e cu adevarat un secret. E o rusine pentru mine. Cel care mi-a facut viata un calvar atunci cand aveam saisprezece ani este Jace. Urasc sa vorbesc despre asta , insa ar cam trebui sa va povestesc voua , nu-i asa ?

Flashback

Deschid usa clasei si ies pe hol. Intr-un final , am terminat orele. Daca ar fi dupa parerea mea , scoala din Dabrus e destul de rea. Profesorii ori sunt prea distrati la lectie , ori doar tipa la toti din motive cunoscute doar de ei. In urma cu cateva zile , scaunul unui baiat din clasa a scartait , iar profesoara de istorie supranaturala i-a pus pe loc patru pentru ca o deranjeaza cand elevii fac galagie. Sincer , aproape imi era mila de el. Aproape.

Merg cat mai repede pana la dulapul meu pentru a-mi lua toate lucrurile necesare si sa plec acasa. Poate unii urasc scoala pentru ca e un calvar pentru ei. Pai , eu urasc scoala din cauza copiilor. Eu , fiind mai saraca , sunt bataia de joc a lor. Toti "popularii" rad de mine doar din cauza hainelor mai ieftine. Nici daca mi-ai promite milioane de bani nu as purta fuste mini sau tot machiajul ala pe fata. Mie imi place cum sunt eu , asta e important. Mi-as dori ca mama si tata sa fie cu mine in momentele grele , insa nu pot face nimic in privinta asta. Au murit , iar eu nu am puterea necesara sa ii aduc inapoi in viata , chiar daca sunt un Element. Imi scutur brusc capul. Nu imi face placere sa gandesc asa ceva. Mai bine ma grabesc sa ies din scoala. Ajunsa langa dulap , vad grupul popularilor stand langa el. Oh , nu iar ! M-am saturat sa tot vin la scoala cu fata si corpul plin de vanatai. As vrea sa le arat ce pot eu cu adevarat , insa as ajunge exmatriculata. Ma enerveaza ca directoarea stie tot ce se intampla prin scoala , insa nu face nimic. Jace , bad boy-ul scolii , are niste "relatii bune" cu directoarea , iar ea il lasa sa faca tot ce vrea. Nu e corect , insa ce sunt eu ca sa ma revolt ? Mda , sunt nimic. Parerea mea nu conteaza niciodata. Ma apropii incet de dulapul meu , asteptand ca in orice moment sa ma inec in insulte si pumni. Imi iau inima in dinti si spun:

- Vreau sa iau ceva din dulap. Dati-va la oparte.

- Oh , dar vai ! Ai invatat sa comentezi ? intreaba una dintre pitipoance.

Ea se apropie amenintator de mine si ma tranteste de dulapuri. Trebuie sa recunosc , e destul de puternica. Scrasnesc din dinti si imi abtin maraitul. Nu trebuie sa ma enervez !

- Frumusica fata. Pacat ca e o orfana tocilara. Ar fi fost perfecta pentru o aventura. spune unul dintre baieti.

Jace se apropie de baiatul acela si ii sopteste ceva la ureche , urmand sa ranjeasca ambii la unison. Nu stiu ce au in cap , insa nu vreau sa aflu. Au doar prostia in creier. Mi-e scarba de asa oameni. Jace se apropie de mine si isi pune o mana pe gatul meu. Imi tine capul lipit de dulapuri.

- Ei te lasa astazi in pace , fii fara griji. Sa plecam prieteni. Sa ai o zi buna , Aalyah ! spune el cu o licarire ciudata in ochi.

De ce a spus ca "ei ma lasa in pace" ? Ce imi va face el ? O sa ma bata , o sa ma jigneasca ? Deja m-am obisnuit cu toate astea. Ce pune la cale ? Poate doar vrea sa se joace cu mine , sau poate nu... Mie cam frica. Jace e chiar malefic cate odata. Ar face orice ca sa obtina ce vrea el. Privesc cum idiotii si pitipoancele se inteparteaza , pasind cu nasul pe sus. Nu ar trebui sa ma ingrijorez atat de mult. Inspir si expir. Deschid dulapul si imi iau ghiozdanul cu toate cartile in el. Inchid mica usita si ma intorc pe calcaie. Incep sa merg repede spre iesire. Toti elevii ma omoara din priviri. Imi dau subtil ochii peste cap. De parca le-am facut ceva. Imi continui drumul fara a le acorda atentie celorlalti. Doar idioti in tot orasul. Daca as avea mai multi bani , m-as muta in alt loc. Insa acum nu o duc prea bine cu banii , deci ma multumesc cu ce am.

*  *  *

Ies din cafenea somnoroasa. Azi am stat cu mult peste program. Afara e deja intuneric. Cred ca azi nu o sa plec la antrenamente. Am obosit. La scoala am fost batjocorita din nou , iar la cafenea toti clientii erau nervosi si tipau la mine , chiar daca nu am facut absolut nimic gresit. Unul chiar si-a varsat cafeaua peste bluza mea. Mai aveam putin si ii rupeam capul , insa m-am abtinut cat de mult am putut. Vreau sa dorm atat de mult. Inspir adanc si incep sa alerg pe strada slab luminata. Am un sentiment atat de ciudat , de parca urmeaza sa se intample ceva rau. Inima incepe sa imi bata foarte tare. Nu stiu ce se poate intampla , insa imi e putin frica. De obicei nu gresesc cand simt ca raul se apropie. E asa o calitate mai speciala de-a mea. In scurt timp ajung intr-un loc unde trebuie sa aleg un drum. Pe cel din fata sau pe cel dintre blocuri. Ambele sunt la fel de intunecate , asa ca o sa il aleg pe cel mai scurt , adica drumul dintre blocuri. Ma opresc din alergat si incep sa merg. Am obosit sa tot alerg. Nu mai este atat de mult pana acasa , oricum.

- Ma bucur ca ai ales acest drum. se aude o voce in spatele meu.

Tresar si ma intorc. Privesc agitata in jur , pana ce vad un corp ce se misca prin tot intunericul. Acelasi par , aceleasi haine , aceeasi licarire in ochi... E Jace.

- Oh , deja salivezi ! spune el ranjind.

- Ce vrei ? intreb eu speriata.

- Pe tine , frumoaso !

Ma dau in spate speriata. Jace vine langa mine cu o viteza neomeneasca si ma tranteste de perete. Isi lipeste corpul de al meu. Ii simt buzele reci pe gatul meu. Incep sa tip dupa ajutor.

- Tipa cat vrei ! Nimeni nu te aude ! imi sopteste el la ureche.

Incerc sa imi folosesc puterile , insa parca nu mai exista. Ce se intampla ? De ce nu imi pot folosi puterile !? Lacrimi incep sa imi curga pe obraji. Nu , nu , nu ! De ce ! Incep sa ma zbat cand ii simt mana coborand pe fundul meu.

- Lasa-ma , te rog ! tip eu plangand.

Jace incepe sa rada. Mana lui stanga urca pe spatele meu , sub bluza...

- Ce te face sa crezi ca ma voi opri ? intreaba el. O sa te fac de rusine , Aalyah ! Toti o sa rada de tine , un nimic !

Incep sa plang mai tare in timp ce el continua sa ma sarute pe gat. Incep sa ma zbat , insa el este mai puternic. Ce ma fac ? O sa ajung violata de cineva ca si el ? Sa ma ajute cineva ! Nu vreau sa trec prin asa ceva. Mana lui Jace coboara si deschide incet nasturele de la pantaloni. Incep sa tip si sa ma zbat mult mai tare. Din instinct , ridic piciorul si il lovesc puternic pe Jace in locul unde nu rasare soarele. El geme de durere si cade in ghenunchi. Eu ma misc repede si incep sa fug cat mai departe de el. In scurt timp , ma simt ridicata de la sol si aruncata peste niste cutii. Scancesc. Simt picaturile de sange cum se scurg de pe coate si cad pe pamant.

- O sa platesti pentru ce mi-ai facut ! urla Jace furios.

El vine rapid spre mine. Ma apuca de par si ma ridica in picioare. Ma tranteste de perete , iar. Ma doare... Inchid ochii speriata si indurerata. Jace imi ridica mainile si le ridica deasupra capului meu. Brusc , il simt ca tresare si imi da drumul. Deschid ochii si privesc in sus. Jace priveste nedumerit in jur. Se departeaza si incepe sa fuga in stanga , injurand. Ce... ? Adica , sunt fericita ca am scapat de el , insa de ce a reactionat asa ? Ma departez si eu de perete si incep sa merg in dreapta , spre casa mea. Imi sterg lacrimile , insa altele noi apar. Vad pe pamant o balta de apa , asa ca ma apropii de ea. Ma las in jos , insa ma sperii cand nu ma vad. Sunt cumva invizibila ?

End of Flashback

Atunci prima data am reusit sa ma fac invizibila. Stiu ca el nu a mai venit la scoala de atunci. Mai bine pentru mine. Se pare ca stiti acum care e toata povestea cu Jace...