Sunt Simplityy

Copilul din 2018

         Nu intenționam să mai scriu, dar m-am trezit cu o stare ciudată. Mă simt dezamăgită de această generație. Probabil că am mai scris pe lângă acest subiect, dar aș vrea să îl pot aprofunda. 

      Dragă copil,

         Îți mulțumesc pentru că ai citit până în acest moment. Ți-am lăsat o melodie la media pentru a o asculta, te va ajuta să simți ceea ce simt și eu. Ești pregătit? Pot să încep?

        Vreau să îți vorbesc despre ceea ce a ajuns noua generație. O să generalizez, dar amândoi știm că și noi facem parte din această generație și că ne regăsim în una dintre situații. De ce să negăm?

        O să încep prin a face referire la relația cu părinții. Nu ți se pare groaznic? Țipăm la ei, le reproșăm până și propria existență. Ai descoperit și tu noua modă? Nu, prostia sună cam așa: „Nu mă compara cu elevii ce învață mai bine pentru că eu nu te compar cu părinții ce câștigă mai bine?". Serios, atât de, Doamne, e un cuvânt prea urât pentru a fi folosit. Tinere, înveți pentru tine! Dacă tu vrei să ajungi un rahat, atunci o să ajungi unul. Poate că părinții tăi nu au banii lui Gigi Becali, dar muncesc pentru tine. Vezi diferența? La fel ca și tine, au învățat pentru ei, dar muncesc pentru tine. Așa că, nu ești în măsură să le reproșezi că nu trăiești în bancnote de euro.

         Există sute de situații. Refuzăm mâncare pentru că trebuie să ținem diete, ce nu te ajută cu nimic. Știi cum se simte un părinte când își vede copilul „mort de foame"? Poți să slăbești, fără să renunți la toate mesele. Poți să mănânci sănător și să crești sănătos.

          Ne înjurăm mamele de toate cele pentru că nu ne permit o ieșire în club sau o beție cu prietenii. Să ai doisprezece ani și să bei, ce minunată e viața. Ai toată viața pentru a gusta din băutură. De ce ții să îți distrugi copilăria?

          Ne „supărăm" pe tata pentru că nu ne-a cumpărat ultimul telefon de pe piață. La doisprezece ani, primeam șosete de Crăciun. Era minunat. Nu cred că am avut un telefon „adevărat" până la începutul liceului, iar acum îmi doresc să renunț la telefonul meu. De ce? Pentru că nu am nevoie de unul. 

         Sunt de acord. Există și oameni ce nu merită să fie numiți părinți, dar este o poveste diferită. Nu pot să scriu despre asta pentru că nu știu cum e să fii părinte. Scriu despre tineri pentru că sunt unul dintre ei.

          Generația prezentă are o mare problemă cu respectul. Încep de la folosirea mijloacelor de transport. Nu spune nimeni că trebuie să te ridici la fiecare stație pentru fiecare persoană, dar e minunat să cedezi locul unui bătrân, să îi vezi zâmbetul, să ți se ureze sănătate și să îi mulțumească lui Dumnezeu pentru că a întâlnit un copil educat. O să spui că ești de acord să te ridici pentru un bătrân, dar sunt zeci de oameni ce te obligă să le cedezi locul. Da, este adevărat. Eu merg pe principiul: „Dacă o femeie are timp să își editeze fața cu două tone de fond de ten și șapte de ruj, poate să rămână în picioare până la următoarea stație.". Recunosc că nu e cea mai „sănătoasă" gândire, dar am obosit să întâlnesc „doamne" ce au impresia că respectul e pentru toată lumea. Ridică-te cu bucurie pentru un bătrân, nu o să îți cedeze picioarele!

            Am o mare problemă cu elevii ce „comentează". Comentariul la română nu îl faci, dar îți permiți să vorbești ca pe stradă în fața unui profesor. Sunt de acord, există mai multe tipuri de profesori. Poate că există și profesori ce nu își merită funcția, dar nu ai dreptul de a îl înjura. Nu spun „stai și înghite". Nu, te încurajez să te aperi când este cazul, dar nu întrece limita. 

            Copilule, tu nu vezi. Ești prea mic pentru lumea asta. Cum spunea o persoană importantă, ești un nimic față de ceea ce o să fii peste zece ani. Viața ta e la început, sufletul tău e curat. Nu încerca să pari mai bătrân decât ești. Nu încerca să fii ceea ce nu ești. Ești un suflet pur, încearcă să rămâi așa. 

             Tu nu ești definit de cei șapte ani de acasă. Tu ești defenit doar de tine. Tu ești un întreg. Tu nu ești șapte ani, nu ești douăzeci ani, tu ești tu. Încearcă să faci diferența. Tu ești un corp sau un suflet? După asta, o să vezi lucrurile altfel.

                                                                      Cu drag,

                                                                                           fata ce nu mai e un corp.

               Sunt Simplityy și am ales să rămân un suflet.