Sunt Simplityy

Acasă

           Știi? Mă pregăteam să dorm, dar nu am putut. Vreau să scriu despre ceea ce înseamnă „acasă" pentru mine.

            Da, am trecut prin multe M-au distrus alții și m-am distrus singură, dar cine nu o face? Arătă-mi o singură persoană care nu s-a distrus, care nu a greșit și care nu a vrut să moară măcar pentru câteva secunde.

            Și unde am vrut să morpentru prima dată? Știi unde am plâns prima dată? Acasă. Știi unde am râs pentru prima dată? Știi unde m-am simțit liberă pentru prima dată? Acasă.

            Acasă. Sună frumos și nu îmi doream să fie acest loc, dar aici e. Aici m-am conturat, aici am luat-o de la minus. Eram pe minus, dar am continuat aici. Am distrus tot și am construit ceva nou. 

            Acasă e unde câinele vecinilor obișnuia să mă deranjeze. Acasă e unde am început să ascult kpop. Acasă e unde am descoperit wattpad-ul. Acasă e unde sunt eu și mă simt eu. Nu e perfect și au existat sute de momente când mi-am dorit să mă fii născut într-un alt oraș sau într-o țară, dar știu că nu aș fi fost eu. Simplityy există pentru că acasă e aici, ea nu ar fi existat în cealaltă parte a lumii.

             Vara aceasta m-a ajutat să aflu unde e acasă. E aici, unde casa e plină de amintirile mele. Acasă e unde mama pregătește masa pentru Crăciun. Acasă e unde tata vizionează filmele românești de aproape douăzeci de ori în fiecare an. Acasă e unde pisica nebună s-a urcat pe acoperiș. Acasă e unde eu am învățat să urăsc, să iert și să zâmbesc. Acasă e unde am aflat ce înseamnă moartea. Acasă e unde mi-am pierdut nopțile de vară cu diferite cărți și seriale. Acasă e unde mi-am făcut primul prieten imaginar. Acasă e unde mi-am dat seama că urăsc machiajul și hainele decoltate. Acasă e unde am ascultat trupele mele preferate și am dansat pe parchetul rece. Acasă e unde am renunțat la orientarea mea sexuală și la religie. Acasă e unde am învățat cele mai nefolositoare lecții pentru cele mai ciudate materii. Acasă e unde am încercat să mă sinucid de câteva ori. Acasă e unde m-am gândit să îmi dau foc. Acasă e unde m-am privit în oglindă și mi-am dat seama că nu îmi pot accepta corpul. Acasă e unde am scris prima scrisoare. Acasă e unde am început prima lucrare. Acasă e unde i-am spus „Da" lui Simplityy. Acasă e unde am început să ascult rock. Acasă e unde am citit despre depresie pentru prima dată. Acasă e în inima mea.

             Nu contează stilul casei au dacă locuiesc la bloc. Nu contează culoarea pereților din camera mea. Nu contează numărul camerelor. Nu contează numărul membrilor familiei sau al animalelor de companie. Știi ce contează? Contează că acasă e locul unde deschid geamul și las musca să fie liberă. Poate că urmează ca eu să plec și probabil că nimeni nu va mai deschide fereastra, dar ea va rămân mereu deschisă în inima mea. Voi intra pe fereastră mereu când îmi va fii dor acasă. Voi intra, voi saluta și voi pleca. Știu că acasă nu e pentru eternitate, dar acasă e pentru mine.

              Știi cine vreau să fiu? Vreau să fiu persoana care să merite să se întoarcă acasă.